„Nopți la Monaco” – ⋞recenzie⋟

„NOPȚI LA MONACO”
Natașa Alina Culea

roman (363 pag)
Editura Hebe
Bucureștti, 2019

„Visurile sunt ca femeile;
Vor să le urmărești, să le cucerești;
Vor fi ale tale dacă ai fantezii legate de ele.”

„Numele ei la naștere era Nicoleta Dragomirescu.

S-a mirat și maică-sa atunci când a văzut că e fată, singura, în rest, doar băieți.”


Fetița Nicoleta a avut parte de o copilărie cu de toate… Dar, care „s-a schimbat crucial în momentul în care a fost trimisă în vacanță la mătușa Catia”.
A plecat cu trenul, pentru prima dată. Trist și amuzant, dar „Maică-sa, în grabă, uitase un amănunt, o trimisese ca pe o cămilă în arșița de august, cu trenul, de la Ana la Caiafa, fără a-i da ceva de băut la ea.”

Ajunsă la destinație auzi:

Woow.tv

„Păduchi?! Vai, Doamne, dacă o să iau și eu?! Ce năpastă! s-a văitat mătușa.
A luat cu împrumut o sticluță cu gaz de la o vecină și a curățat bine părul Nicoletei. Mirosea numai a gaz în casă, că i-a fost și frică să mai încălzească mâncarea la aragaz, să nu ia foc amândouă, deși asta ar fi rezolvat imediat problema păduchilor.”

3D Small People - Oh Yes by AnatolyM | GraphicRiver

„Când mătușa a constatat că nu mai era nici urmă de păduchi s-au mai destins amândouă. În acea zi glorioasă, Nicoleta a primit o înghețată, ca trofeu pentru câștigarea războiul cu gânganiile care-o îngroziseră.”


Mătușa lucra la Biblioteca Județeană din Ploiești.
„Dând cu ochii de rafturile prăfuite, cu mii de cărți pe ele, fata a avut un șoc; nu cultural, nici vorbă…
– Ce plictiseală, ofta fata.
Este greu să asociezi acest mediu livresc cu o fată de unsprezece ani, cu entuziasmul și neastâmpărul adolescenței abia începute.”

Și atunci, în bibliotecă, a apărut el, Aian – băiatul cu misiunea îndeplinită – care a făcut-o pe Nicoleta să îndrăgească cărțile.
„A continuat să citească în fiecare zi. A citit cărți de geografie, ficțiune, istorie…
Într-o zi o să mă duc aici… și aici… și aici… își promitea ea și-și muta degetul pe hartă, în toate locurile ce păreau sălbatice și misterioase. Aici a trăit Winnetou, aici a fost prins de hoți Oliver Twist, aici s-a născut Colț Alb… aici trebuie să fie tare frig… brrr…
Închise altasul și-l puse înapoi pe raft.
Ce mare e lumea! Oare câte cărți există în total? se întrebă ea.”

Vacanța a luat sfârșit și Nicoleta a fost nevoită să se întoarcă acasă.
„M-am săturat de viață și de sărăcie!” gândi fata nevrând să se mai conformeze cu realitatea. Acele trei luni petrecute în universul cărţilor i-au schimbat radical gândirea și dorințele pentru viitor. „Timpul și distanța separă oamenii, iar asta era lecția pe care fata o învățase foarte repede.”

„O pianină veche pentru o viață nouă!”

Facultatea de litere
în duet cu
munca la restaurantul Alladin.

Aici Nicoleta s-a transformat în Nika – o domnișoară cu „păr șaten, buze de culoarea și consistența cireșii pârguite, picioare lungi, pieptul complet dezvoltat și un chip frumos, înflorit cu două albăstrele de munte în loc de ochi, inocente și fragede; cu corp mlădios ca o nuia magică de alun; dar rămânând o fată cuminte care arăta ca o fantezie sexuală”.

București <=> Șoc : dragoste și pasiune, dezamăgire și durere, revoltare și iritare, deposedare de emoții și spital, bancă și evadare.

Concluzie:

Iubirea nu este ca în cărți și „Un petic de pământ este doar un petic de pământ dacă nu ai oameni dragi în jurul tău.”

Țara din depărtări nu așteapta fata cu brațele deschise pentru a-i oferi ceva bun.

Nika a ajuns să fie ca „o pisică sălbatică, hămesită de câini prin tomberoane, dar, oricum, frumoasă; foarte tânără, dar nu suficient de copilă pentru a nu fi cunoscut deja niște adevăruri inconfortabile.”
Salvarea ei a fost învățătura – sora-geamănă – care îi era mereu alături.

A ajuns să aibă un job, de parcă ar fi fost un pact cu diavolul, căci i s-a spus din start: „ ţine minte bine: nu te întorci până când nu ai o înţelegere, măcar verbală. Vreau semnătura lor pe contractele pe care ți le voi pune la dispoziție.”
Unicul gând al fetei atunci era; „Ia-o ușor. Orice plan mare începe cu un pas mic.”

Nika „Totuși, știa cine este, dar mai ales cine nu este.”
Pentru a face față situației fata avu nevoie de schimbări radicale. Urmau noi „studii”, mai speciale – în arta seducției – cursuri de dans pentru a-și îmbunătăți grația, curs de „machiaj corect”, citirea cărților autoeducaționale, vizionarea filmelor cu seducătoarea actriță Monica Bellucci și …

The Most Astounding Health Benefits Of Atropa Belladonna - Health ...

„Belladonna, așa mă simt, o femeie de care ar trebui să te ferești ca de mătrăgună”

❤ ❤ S-au întâlnit…
„Carlos. Prezența lui era insuportabilă, absența lui la fel, un amalgam de sentimente contradictorii imposibil de controlat, care au reușit să-i epuizeze toate resursele sufletești.”
❤ ❤ S-au despărțit…

„Nopți la Monaco! cred că o să-mi placă aici! Un nou început în lumea opulenței și-a oamenilor care par mereu fericiți.”

Monte Carlo. În tăcerea nopții se auzi muzică clasică: Richard Wagner — Walkiria.
„— Iubesc pisicile, dar este pentru prima dată când văd una în lesă! râse el.
— Și eu iubesc și mașinile, și păpușile, dar este pentru prima dată când văd în mașina cuiva animale de pluș cu centura de siguranță pusă
, râse și Nika”

O cunoștinșă nouă, interesantă, deosebită cu Gustav – un colecționar, arheolog.
O prietenie creată din nimic, dar frumoasă ca o poveste, în care există și camera comorilor, și care a durat până la ultima suflare.

„-Mi-ar plăcea foarte mult să fim prieteni. Nu iubiți. Iubite am destule și mereu altele. Ce spui de asta, Nika? Nu va fi nevoie să flirtezi cu un biet bătrân! Ar trebui să fie o ușurare.
Femeile nu sunt făcute să gândească. Femeile trebuie să viseze, să inspire, să fie crude ca o panteră înainte să te sfâșie.
…Nu-mi place să mă culc cu femei inteligente, draga mea, îi spuse el. Mă suprasolicită, iar eu vreau să-mi păstrez energia pentru țicnelile mele.”

„— Gustav, ești singurul bărbat care nu mă dorește. Extraordinar!
— Tocmai pentru că te vreau într-adevăr, nu te voi avea. Știi cum este să-ți dorești ceva și să nu-l ai? Orgasm pur. Grandios!”

În viață avem parte de o mulțime de întrebări fără răspuns:
„Dumnezeule, pentru ce trăim? Dacă aș muri mâine, ce mi-aș spune? Dacă n-am trăit deloc până acum, ci doar m-am luptat să supraviețuiesc? Nu toți căutăm fericirea? Ce ne facem atunci când fericirea unuia este nefericirea altora?”

În viață „Totul pare o broderie perfectă a arhitectului divin, dar noi nu vedem imaginea completă, doar mici bucăți pe care încercăm să le îmbinăm căutând fericirea.”

❤ ❤ S-au reîntâlnit…
„— O femeie trebuie să știe când să vorbească și când să tacă! Dacă voiam să mă culc cu tine…
— De ce ai venit? Ce vrei de la mine?
— Să mă lași să te iubesc, prostănacă ce ești! Trebuie să-ți silabisesc?”

„Aș vrea ca lumea întreagă să fie un loc al grației și-al iubirii, al libertății pe care o simt eu acum! Totuși sunt fericită. O fericire frumoasă, deși solitară. Ce am sacrificat pentru a avea această viață această fericire? Totul. Mi-am ars lutul trecutului și-am sculptat altceva care mă reprezenta mai bine. Mi-e dor de părinții mei…”


❤ ❤ ❤

Revenirea ACASĂ

❤ ❤ ❤

Nika se uita în jur uluită. Încerca să-și definească sentimentele care o încercau. Acolo totul părea nemișcat. Abia atunci realiză câți ani trecuseră … Imaginea lui Carlos îi trecu răzleț prin minte…

Era ora douăsprezece noaptea și se foia în pat. Cineva cânta afară Zaraza.
Ce tărăboi! Dar ăsta este glasul tatei!… își zise Nika și sări din pat.
Se duse în întâmpinarea lui taică-su, neînțelegând de ce nu aude vocea maică-sii țipând la el. Ieși în veranda luminată de un bec ce atârna stingher pe cablu, și înlemni. Dădu cu ochii de Carlos care-l căra pe taică-su ca pe un fulg de găină.
— Carlos, ce cauți aici? îl întrebă Nika în engleză.
— Mă distrez ca niciodată în viață! răspunse el și râse nestăvilit — același râs de copil pus pe șotii de care-și amintea Nika cu drag.

Aurelia și Grigore făceau încercări disperate să se înțeleagă cu spaniolu’, dar nu vorbind în braziliană sau engleză, oricum nu știau nicio limbă străină, dar ridicând vocea la el, de parcă așa problema era ca și rezolvată. Țipetele erau accesorizate de mișcări energice din mâini.
— Vrei și bulz? îl întrebă tatăl fetei pe Carlos.
— Mai tare, nu vezi că nu înțelege? spunea Aurelia către Grigore.
— Mai vorbește și tu cu el, că pe mine mă dor mâinile de atâta vorbit!”

❤ Îndrăgostiții ❤

„Pentru că Nika ezita, iar Carlos se enerva rapid, o înșfăcă în brațe și ieși pe poartă cu ea pe umăr.
— Dă-mi drumul, suntem adulți, Carlos! Dă-mi drumul! spuse fata furioasă, fără a ridica însă vocea, pentru a nu trezi toți câinii și pe vecinii care ar fi avut despre ce să vorbească o lună fără să se repete.
— Nu-mi mai spune ce să fac. Tu nu te porți ca o femeie cu mintea la cap, ci la picioare!
— Este stupid, dă-mi drumul! Ne latră câinii…
Carlos n-o mai băga în seamă…
— Dumnezeule, cum ți-aș da vreo două la fund! explodă el…

– Nu mai știu cine sunt. Carlos, vindecă-mă de tine!
– Voi face orice altceva, dar asta nu. Voi cultiva dependența asta până când o să te doară și o să mă doară. Ne vom iubi ca doi păcătoși, Nika, pentru că tu ești fantezia mea nerușinată. Nimeni nu te va putea înlocui, să știi, ești o minune. Frumusețe și creier, o combinație letală. Îngenunchiez în fața ta pentru că te iubesc, nu ca să te întreb iar dacă te măriți cu mine, pentru că, dacă trebuie, te voi târî eu însumi până la altar. Este mult mai ușor așa decât …
— Încetează! Nu aparținem aceleași lumi, nu vezi? Uneori mă gândesc că ne-am face nefericiți sau că eu te-aș face nefericit…
— Nika, te rog să te uiți la mine.

Știu la ce te gândești. Vreau să încetezi să mai faci asta. Ai făcut ceea ce ai făcut cu ceea ce știai până atunci, din locul în care erai atunci, dar nu mai ești în acel punct, trebuie să mergi mai departe. Nu cred că ai fi fost mai fericită dacă ai fi rămas. Nu te mai învinovăți aiurea, nimeni nu este perfect, toți au un trecut.
Nu este decât o singură lume. Același soare, același cer. Cum poți să spui că suntem din lumi diferite? Mă iubești?”

Oamenii au în ei iubire — sămânța divină — și posibilitatea de-a alege. Unii înfloresc trandafiri, alții încolțesc ciulini”

„Nopți la Monaco” este carte care m-a ținut cu ochii țintiți pe ea pînă nu am ajuns la ultimul punct din pagina 355.


Știți cum e? Cum vedeți recenzia – o carte cu multe momente dramatice și multe realizări, cu multă adrenalină până la muchie de cuțit și multă dragoste, cu mult haz și mult necaz „în toate culorile curcubeului”, dar pe care am citit-o cu zâmbetul pe buze, buna dispoziție fiindu-mi aliat. Și totul datorită modului nemaipomenit în care este scrisă. E cartea ce merită citită

❤ „Raiul coboară pe pământ uneori” ❤

Cartea o puteți cumpăra făcând clic pe oricare poză din articol .

Ce cărți a mai scris autoarea Natașa Alina Culea și despre ce sunt ele puteți afla făcând clic mai jos pe denumirea operei interesate.

❤ „MARAT”

❤ „RUSALKA” (în curând) 

❤ Lectură plăcută! ❤

Publicitate

3 comentarii

  1. Ce spectaculoasa si recenzia asta, Nati! 🙂 Iar citatele alese sunt extraordinare! Surprind mult din esenta acestui minunat roman. 🙂

    Apreciază

    1. Mulțumesc mult, Marius pentru aprecierei ❤
      Mă bucur că ți-a plăcut recenzia minunatului roman 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise