Totul începe ca o poveste…
A fost odată o familie frumoasa: tata, mama și o fiică.

Tata, Rafał Wilkzur – profesor, doctor de la Dumnezeu

„În sala de operaţii era linişte deplină. Din când în când se auzea doar zăngănitul ascuţit al instrumentelor metalice pe placa de sticlă. Cele trei ajutoare nu-şi luau privirile de la rana roşie, deasupra căreia se mişcau încet şi parcă stângace mâinile mari ale profesorului Wilczur.
Până şi cea mai neînsemnată mişcare a acestor mâini trebuia înţeleasă imediat. Era vorba nu numai de viaţa pacientului, ci de ceva mult mai important, de reuşita unei operaţii demenţiale, disperate, care putea deveni un nou şi mare triumf al chirurgiei, putea spori gloria profesorului, a spitalului şi elevilor lui, dar şi a întregii ştiinţe poloneze. Viaţa acestui om putea fi salvată.

Nici unul dintre ei nu s-a-ncumetat, se gândea mândru profesorul. Nici un chirurg, nici din Londra, nici din Paris, din Berlin sau Viena. L-au adus la Varşovia…

În câteva secunde rana era curăţată. O cusătură, două, trei. Era incredibil ca aceste mâini uriaşe să fie capabile de atâta precizie. Aşeză cu băgare de seamă inima la locul ei şi câteva clipe o privi atent. Se umfla şi se dezumfla în ritm…”

Mama, Beata – o femeie foarte frumoasă.

Fiica, Maria Jolanta, pe care ei o numeau gingaș Mariola
– o adorabilă și iubitoare fetiță.

Rafał adora timpul când era acasă și putea fi alături de fetele sale jucându-se și alintântăndu-le cu mare drag cu și fără ocazii special.
Iubitei sale „… la fiecare pas îi sublinia că trăieşte numai pentru ea, că munceşte numai pentru ea şi că numai datorită ei este fericit. De fapt acesta era purul adevăr.
O iubea pe Beata nespus de mult şi era convins că ea îl răsplăteşte cu aceeaşi dragoste, deşi mai tăcută, mai puţin impulsiv . Dintotdeauna ea a fost delicată şi gingaşă ca o floare. Întotdeauna a avut pentru el un zâmbet, un cuvânt bun. Şi ar fi fost convins că nu putea fi altfel, dacă…”

Dar, într-o zi… de „Ziua Familiei” lor, la împlinirea celor opt ani de căsătorie, acasă a găsit… doar o scrisoare de adio… Asta a fost tot ce a rămas din frumoasa familie.

„Dragă Rafał. Nu ştiu dacă vei reuşi să mă ierţi vreodată că plec…
Scriu haotic, dar mi-e greu să-mi adun gândurile.
Astăzi e aniversarea căsătoriei noastre. Ştiu, dragă Rafał…
M-am îndrăgostit, Rafał. Iar această dragoste e mai puternică
decât mine, mai puternică decât toate…
Plec departe şi ai milă de mine, nu mă căuta! Te implor, fie-ţi
milă de mine! Ştiu că eşti mărinimos şi nespus de bun…
O iau pe Mariola, fiindcă fără ea n-aş putea trăi nici o oră.
Adio, Rafał. Adio! Fie-ţi milă şi nu încerca să mă găseşti.
BEATA”

Trist…
Și doar atât să fie?

Într-o clipă un om fericit, un om iubitor, un om cunoscut, un om înstărit s-a transformat într-un om disperat, un om părăsit, un om nefericit.
Pentru prima dată doctorul și-a permis să meargă la o cârciumă și să se îmbete cu vinul turnat pe îndelete acolo.
Ce a urmat?
A „aterizat” la o gunoiște, bătut și jefuit, lăsat drept om mort.
Ah, da… mai e și amnezic acum, pentru „fericirea deplină” …

E rău? E bine? Ce urmează?

O viață deloc ușoară cu multe coborâșuri și diverse „aventuri”, cu foarte puțină înțelegere și mai puțin ajutor din partea oamenilor.
Ce „surprize” i-a mai pregătit soarta lui Rafał Wilkzur?
De ce viața a avut parte Beata și Mariola?
Au avut ei ocazia să se revadă?
I-a revenit memoria eroului principal din operă?
A revenit Dl Doctor la practicarea medicinii?
…?
La astea și încă la multe întrebări găsim răspunsuri citind cartea.

Opera este scrisă cu o concentrare maximă a atenției asupra eroului principal, a doctorului Wilkzur, dar, unde este suficient spațiu și pentru mulți alți eroi interesanți.

Fie cartea de o ediție mai nouă și frumoasă, fie „îmbrăcată” într-o copertă monotonă, conținutul de la asta nu se va schimba.

„- În vremurile de astăzi, când mintea există numai pentru a face rău, ce este prostia dacă nu cel mai de preţ bun? Şi ce este binele dacă nu înţelepciune? Viaţa devine un paradox.
Tu trăieşti pentru alţii, alţii pentru ei înşişi…”

O operă ineresantă și captivantă, ce, prin metoda sa de scriere îți permite (și chiar insistă) să trăiești toate momentele prin care trece eroul principal.

Cartea o puteți cumpăra făcând clic pe oricare poză din articol .

❤ Lectură plăcută! ❤

În articol sunt prezentate poze din google.