„Bocete de nuntă” – ⋞recenzie⋟

„BOCETE DE NUNTĂ”
Lilia Calancea

schiţe, povestiri (112 pag)
Editura ARC
Chișinău, 2019

„Armonie totală. Absolută!”

„Bocete de nuntă” ❤ despre Moldova.

❤ Despre oameni!

„Unii oameni trăiesc lângă noi ani de zile, iar când le vine vremea să plece, dispar din viața noastră cu tot cu amintirile despre ei. Alții petrec doar cinci minute lângă noi, dar nu vor izbuti niciodată să dispară fără urmă. Acele cinci minute vor dura ani de zile. Poate câteva vieți.”

❤ Despre bunica, care cu ai săi ochi ca „două fire de levănțică decolorată” fixau cu privirea o sârma de sub streașina casei, pe care se zbuciuma o rândunică și îi vorbea gingaș ca de la mamă la mamă:

„– Uite cum n-ai hodină nici tu, sărmănica. Așa-i când ești mamă și ai de hrănit un cuib. Hai du-te liniștită la Nistru și caută de mâncare pentru puii tăi, că eu rămân aici să ți-i păzesc de motani… Pleacă fără grijă!
Cum înțelegea rândunica vorbele bunicii, nu pricepeam nici în ruptul creților, dar vedeam cu ochii mei cum făcea întocmai cum îi spunea bunica.”

❤ Despre „citirea mesajelor” din nodurile legate în batistele femeilor 😀 :

„Dacă bunica era o femeie retrasă și tăcută, purtând nodul batistei legat strâns sub barbă, apoi baba Talanca făcea parte din nevestele cu nodul legat după ceafă, umblând prin sat cu bărbia și gura slobodă. Și dacă-ți apărea din senin la poartă, cu pas greu și butucănos, răsfirând troscotul ogrăzii cu fustele sale largi și întunecate, apoi nu era greu de ghicit că-ți aduce o veste numai bună de întins pe blid, în cele mai mici osișoare” și dacă vedea „că nu-i vine apa la moară, … împinge singură pietrele”.

❤ Despre comunicarea deosebită:

„Iaca na! Ea are suflet, dar eu parcă am o pătlăgică. De ce crezi că am venit la tine, cumătră? Să ne sfătuim, nu să-l bocim pe Vasile. Ascultă ce-ți spun, că pentru cel surd nu bat clopotele de două ori. Noi l-am botezat pe Vasilică, noi l-om însura.”

❤ Despre tinerețe și bătrânețe, despre frumusețile și greutățile fiecărei perioade trăite:

„Ce povară e bătrânețea pentru cel care încă are puteri, dar nu mai poate gusta din viață! Căci puterea cere mâncare, dar cum să mănânci dacă nu ai dinți și nu mai vezi blidușca din fața ta?… În tinerețe mânca și paie, la bătrânețe nici mămăligă cu lapte… Numai chin și necaz în fiecare zi. Se chinuie el, mă chinuie și pe mine. Mai rea decât o moarte neașteptată poate fi doar moartea care se lasă prea mult așteptată.”

❤ Despre ieri, azi și mâine:

„Lumea de azi și de mâine e nemiloasă cu lumea de ieri și de alaltăieri. Cu tot ce nu se mișcă ușor și repede, cu tot ce se agață morțiș de rădăcini.”

❤ Despre viața pe care

„o ocupăm cu locuri străine.”

❤ Despre dorul de patrie:

„Dor de Moldova? … Mama lor de copii! Uite pe unde i-a împrăștiat benga, peste mări și țări! Ca în poveștile din copilărie. Mă gândeam eu oare atunci că-i cresc pentru o altă țară, cu alte legi, cu alte sărbători și obiceiuri? Mă gândeam eu oare că degeaba îi învăț din „Albinuța” să citească și să numere în română? Ei, ce să mai vorbim?! Alte vremuri, alți oameni. Numai păcatele rămân aceleași.”
„Pe noi ne-au învățat de mici că omul sfințește locul. S-ar putea să fie tocmai invers.”

❤ Despre frumusețile naturii în diferite anotimpuri ale anului și perioade ale zilei:

„Amurgul își aruncă rămășitele de lumină pe o rochie albă și o cămașă albastră. O tăcere de duel se așternu între două respirații. … Cerul era senin ca o lacrimă de copil. Stelele scăpărau ca licuricii împrăștiați prin iarba albastră. … Cornul lunii își scoase nasul curios de după barizul unui nouraș. Drumul spre Nistru se întindea acum luminat la picioarele lor. Puteai desluși fiecare umbră de pietricică, fiecare firicel de iarbă. În răcoarea nopții liliacul împrăștia o aromă și mai îmbătătoare. Îți venea să râzi și să plângi în același timp. Într-o seară dulce de mai, tristețea și duioșia merg deseori de mânuță.”

❤ Despre durerea dragostei nepermise:

„Noaptea era caldă și blândă. În cortul cu bujori înfloriți și mese goale, becurile ardeau doar pentru patru suflete. Eu, care ciupeam obosită din prăjițeii cu zahăr, bunica, care plângea lin ca o icoană, și badea cu noua lui mireasă, așezați în capul mesei. Ei doi fredonau o romanță cunoscută. Nicăieri și niciodată n-am stat la o masă cu atâta durere și atâta dragoste la un loc. Nicăieri și niciodată n-am auzit un cântec mai sfâșietor. Avea el ceva din ultima interpretare a unui cuplu condamnat. O frumusețe pe care numai durerea o poate naște. Un bocet alb. Lung cât o noapte. Glasurile se înălțau ca două păsări mari de la masa noastră, părăsind cortul cu bujori, mahalaua cu sere, satul fără covoare. Au cântat până în zori, apoi s-au luat de mână și au coborât la Nistru.”

❤ Despre faptul că:

„copiii născuți pe malul Nistrului seamănă înde ei. Poartă pistruii dăruiți de rândunici și au ochi străvezii și schimbători ca apa Nistrului”.

❤ Despre frământările de „cinci kilometri de întrebări” pe care nu ai cui să le pui:

„Cine orânduiește destinul omului? Omul? Gura lumii? Dumnezeu?”

❤ Despre concluziile și promisiunile amuzante făcute sie:

„Eu voi fi alta în sicriu. De azi, totul va fi altfel. Jur pe acest prosop!
Jur că voi învăța să mă odinesc.
Nu voi fierbe niciodată rufele în găleată.
Nimeni nu va ridica pumnul la mine.
Nu-mi va păsa de gura lumii.
Voi face ce poftesc în viață.
Nu voi muri la 39 de ani.
Am respirat ușurată și am zâmbit.”

❤ Despre frumoasele tradiții de la nunțile și botezele moldovenești, dar și despre tristele ritualuri de la înmormântări.

„Pentru martorii copilăriei mele desculțe, care zac azi sub câteva cruci din cimitirele Moldovei: Panaghița, Vasile, Claudia, Volodea, Eugenia, Valentin, Natalia”.

❤ Despre puterea cuvântului în exprimarea fericirii și a suferinței:

„Nefericirea are un vocabular bogat. Are verbe, are intrigă, are eroi negativi, are timp de desfășurare. Dar ce să scrii când nu mai ești nefericit? Opusul nefericirii e doar o stare. Un epitet. Un amurg. O clipă între două veșnicii.”

❤ Despre remușcări:

„– Așa cum pleacă un copil obraznic și nesăbuit din ograda părinților. Iar când prinde la minte, e deja prea târziu. În pragul morții nu mai am pentru ce să mă păcălesc.”.

❤ Despre gând greșit:

„Lucrurile despre care nu știm nimic nu există. Orice fir de iarbă are o poveste, dar, dacă nu are cine ne-o povesti, nu-l vedem și basta. Mai rău. Îl rupem, îl călcăm, fără regrete. Căci e plină lumea de fire de iarbă și de cărărușe.”

❤ Despre timpul pierdut în inacțiune:

„Când ajunse la prag, înțelese că nimeni nu îi va deschide și nimeni nu îl va lătra. Cușca era pustie, ca și casa.
„Gata? Am ajuns la capăt?”
„Ai ajuns, Costachi.”
Se așeză pe prag și își luă capul în mâini. Pe pragul cela scorojit și udat de ploaie, sub streașina veche a unei case bătrânești, Constantin înțelese ce înseamnă să pierzi o cărărușă.”

❤ Și despre acea unică cărărușă,

„Acea cărărușă care te face să străbați mii de kilometri, zeci de țări, câteva mări. Cărărușa ceea care, când îi este dat să dispară, ia cu dânsa toți oamenii pe care i-a făcut fericiți…”

„Bocete de nuntă” este cartea cu:

❤ povestea dragostei pentru Moldova și a dorului de meleagurile natale;
❤ povestea unei țări, a unui raion, a unui sat, a unei familii, a omului în vremea de ieri și de azi;
❤ povestea despre dansurile naționale și doinele deosebite, despre tradițiile frumoase și trăirile ascunse în spatele acestora;
❤ povestea despre zâmbete senine și lacrimi ce (din păcate) se intersectează în timpul petrecerilor, acolo unde la un pahar de cinste își mai găsesc locul și ciondănelile și vocile ridicate, fapt de care „beneficiază” copii;
❤ povestea despre amintiri și vise împlinite, despre iubiri și dezamăgiri, despre fericire și ofticuri, despre zbaterile între frica de moarte și chinurile vieții,
❤ povestea subaprecierii de sine, a emigrarii și a visului la o viață frumoasă, uitând în tot acest timp șă-și trăiască viața reală;
❤ povestea, chiar și despre acea roșie aromată și suculentă pe care doar aici, acasă, o poți savura;
❤ povestea „DESPRE…” în cele cincisprezece texte;
❤ povestea care mi-a adus aminte de bunica, de verile și iernile frumoase când o vizitam, de plimbările prin sat cu verișorii, despre poveștile pe care ni le spunea, …, povestea dorului de copilărie.

Cartea o puteți cumpăra făcând clic pe oricare poză din articol .

Ce cărți a mai scris autoarea Lilia Calancea și despre ce sunt ele puteți afla făcând clic mai jos pe denumirea operei interesate.

❤ „Sub constelația Lyrei” (în curând)

❤ „Regina nipții”

❤ Lectură plăcută! ❤

În articol, cu acordul scriitoarei, sunt prezentate poze și din arhiva sa personală.

Publicitate