„Jucării stricate” – ⋞recenzie⋟

„Jucării stricate”
Vlad Stoiculescu

confesiune (263 pag)
editura DataGroup, 2018

Viața este viață!

Dar ce este sănătatea? Cum ne afectează ea viața? Cum se manifestă? Cum o menținem? Cum o restabilim (dacă este posibil)?

Folosind o difiniție mai științifică putem spune că aceasta prezintă o stare de bine completă din punct de vedere fizic, mintal și social, și nicidecum doar absența bolii sau infirmității.

O persoană cu o sănătate bună este fericită, puternică, atractivă.

Omul sănătos e precum o jucărie funcțională, pe când omul bolnav e ca o jucărie stricată, ca un ursuleț la care s-au descărcat bateriile sau s-a rupt urechiușa de care au tot tras micuții ștrengărei și, care într-un final, va fi reparat sau aruncat. Dar,

„Uneori, ursulețul refuză să își ia rămas bun. Refuză să creadă că urechea pleoștită sau cusătura de pe burtică îl vor izgoni din lădiță. Refuză să creadă că totul se poate sfârși, doar pentru că inimioara nu mai luminează ca la început. Ursulețul nu pleacă pentru că a înțeles.
A înțeles că viața trebuie sorbită cu înghițituri mici. Că viața este și… cam atât. A înțeles că nu există jucării stricate. Doar ursuleți care schimbă mai des bateriile.”

Mereu mi-a fost interesant cum se scrie o carte? De unde vin ideile, cine sau ce te inspiră, care sunt condițiile care ar stimula (sau cel puțin ar permite) scrierea, apoi corectarea, editarea,.. ? Cât de complicat este perocesul de apariție a unei cărți pentru un autor, căci ușor la sigur nu poate fi o așa muncă scrupuloasă. Dar cum e să scrii o carte autobiografică, să-ți exteriorizezi mai multe momente din viața ta sau să dai pe față (pe foaie) careva evenimente mai speciale ce au avut loc? Aici, pe lângă talentul cu care poți fi înzestrat, mai e nevoie și de curaj. De mult curaj.

„Cea mai mare provocare din viața mea a fost un transplant de ficat făcut la 30 de ani, în urma unei afecțiuni autoimune și faptul că după mi-am adunat resursele să scriu o carte despre asta („Jucării Stricate”)” – secvență din interviul cu Vlad Stoiculescu.

„Rândurile de mai jos sunt scrise de un om în care puteți avea la fel de multă încredere ca într-un buletin meteo. Nu mereu și nu atunci când plouă.” darPovestea care urmează este aproape reală și cât de cât adevărată. O parte din nume au fost însă schimbate… între ele.

Și când te gândești că istoria a pornit de la un apel telefonic (căci TOTUL a început ceva mai devreme):

„-Bună seara, domnule Stoiculescu!
– Vlad, Vlad!
– Bine, Vlad, Vlad! Avem un ficat. Crezi că poți să ajungi într-o oră, maxim două la spital? […]
– Ficat, deci. Transplant. Păi, aaahhh,.. […] Ajung, ajung!”

Și de aici pornește o confesiune în care durerea și neliniștea merg la braț cu umorul și glumele, iar obiectele utile și necesare în perioada de recuperare se memorizează mai bine după ce capătă o denumire haioasă.

O poveste deloc dulceagă (care ar fi bazată doar pe magie sau tratamente miraculoase), cu multă credință în sine (dar și cu prezența fricii), cu încredere în doctori și dragoste de viață.

O istorie a micilor victorii ce începeau cu „de-acum poți să…”, despre perioada în care omul se simte ca un „imigrant cu actele oprite în vamă”, dar și despre faptul că „în viață trebuie să fii pozitiv, dar nu la analize”.

O carte cu multe întrebări și constatări haioase și interesante, printre care sunt și:

🙂 „Cum împaci bărbatul interior cu faptul că ești lățit pe un pat în fața unui colectiv de femei care te tratează ca pe un bebeluș?”

🙂 „Vrei să nu fii elefant? Vino să îți faci transplant!”

Și, desigur, cu multe mesaje amuzante, dar pline de griji, primite de la prieteni sau „AMREDUCERE”.

„Mulți spun că statul în spital te schimbă, că te transformă în bolnav, chiar dacă nu ești unul. Eu spun că spitalul e un loc de întîlnire. Un loc unde omul stă la masă cu pacientul. Un loc unde, la final, doar unul dintre ei se externează.”

„Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate nu este nimic” (a spus înțeleptul Socrate). Fără de ea nici fericirea nu mai e deplină, dar și o Minte sanatoasă într-un corp sănătos!” („mens sana in corpore sano!”) găsești!

Sănătatea umană este o valoare esențială a vieții umane, care nu poate fi cumpărată cu bani, ci doar protejată.

„Poate că pentru lume TU eşti o singură personă, dar pentru o anumită persoană, TU eşti întreaga lume!”

Ai grijă de tine! Ai grijă de sănătatea ta! Căci,

Sănătatea este STAREA DE BINE!
Gândește pozitiv și nu te lăsa doborât de necazuri!

În articol, cu permisiunea autorului, este postată și o poză din arhiva sa personală.