„Ecoul iubirii” – ⋞recenzie⋟

„ECOUL IUBIRII”
Eliana Popa

roman, dramă (343 pag)
Bookzone, 2020

Viața. Cine știe ce surprize-i pregătește ea fiecărui om? Și cum să deosebim lucrurile bune de cele rele, oamenii periculoși de cei blajini, acțiunile corecte de cele nejustificate? Ce trebuie să prețuim în această viață și fără de ce ne putem lipsi? Mereu sunt multe întrebări la acest capitol și unele, neapărat, vor rămâne fără de răspuns, mai ales când calea vieții este intersectată de scânteile (iar mai apoi de flăcările) dragostei.

„Voi ce vreți de la viață?”, de la acea
„coală albă ce așteaptă să fie umplută cu o poveste.”

O poveste

Ioana – o adolescentă perfecționistă, elevă în clasă absolventă – o fire precaută și calculată, dar singuratică.

„Mereu am fost prima din clasă, mereu citeam și învățam mai mult decât ne cerea profesoara. Voiam în fiecare zi să fiu mai bună, mai bună decât mine cea de ieri, mai pregătită, mai matură, mai puțin copil… Până când am pierdut copilăria, sau ea m-a pierdut pe mine. […]
Nu știu când am înțeles asta, nu știu dacă a fost prematur sau prea târziu. Știu doar că a murit ceva în mine. A murit copilul care își așteaptă mama, copilul care spera că era iubit. […]
Când îți moare speranța, moare o parte din tine. Din mine a murit copilăria, inocența și fragilitatea.”

Alex – un tânăr chipeș și sigur pe sine – o fire impulsivă și dominantă, care-și ducea traiul pe coardele întinse ale adrenalinei.

Doi oameni absolut diferiți!!! care într-o zi au avut marele noroc de a se ciocni – în sensul direct al acestui cuvânt – și din acel loc începe acțiunea cea mai interesantă. Oare, ce ar putea avea în comun acești tineri diferiți?

„Suntem atât de diferiți, încât iubirea noastră e deja condamnată.
Suntem atât de asemănători, încât nu ne pasă niciunuia.”

„Iubirea este o floare foarte plăcută, dar trebuie să ai curajul să te duci s-o culegi de pe marginile unei prăpastii înfricoșătoare”. (Stendhal)

Dacă până atunci Ioana auzea doar: „Învățați, citiți, dezvoltați-vă! Investiți în ceea ce e cu adevărat important în viață! Investiți în voi!”, păi acum în gândurile ei era doar: „Mă îndrăgostesc de mintea lui și de felul său unic de a vedea lumea. […] Tremur de teamă că mă va săruta și de îngrijorarea că n-o va face.”

„Dragostea ne dă aripile / Cu care să ne prăbușim.” (Costel Zăgan)

Viața. Dragostea. Simplitatea. Frumusețea.

De ce totul trebuie să fie atât de complicat? De ce nu pot avea ceva decât dacă renunț la altceva? […] E o mare diferență între a avea și a poseda.”

Dar, de ce aventuri au avut parte tinerii și la ce experiențe deloc plăcute au fost supuși în viața lor acești îndrăgostiți?

„Ecoul iubirii” este cartea ce pornește de la o oarecare „Lume perfectă” a unui adolescent crescut mereu cu îndrumarea de a fi puternic lăsându-și slăbiciunile încuiate în temnița nedorinței, de a înainta orice s-ar întâmpla, dar care a fost privat de simplul (dar de o importanță vitală) sentiment de a fi iubit și a se simți copil, de acea „senzație tare plăcută când cineva are grijă de” tine.

O cartre despre micile plăceri care ne fac fericiți, cu „acele discuții despre nimicuri ce” ne „sărută minea”, cu greșeli care „nu pot fi răscumpărate… greșeli care te condamnă definitiv”, dar cu tăria de caracter și puterea de voință de a privi în ochi și a spune lucrurilor pe nume (nu fără o porție de umor, desigur): „Mă așez goală în fața oglinzii, doar eu, cu mine, dezbrăcată de secrete și măști de societate, etalându-mi cu fast defectele pe care încercam cu disperare să le ascund. Sunt doar eu, stând dreaptă în fața mea, cel mai critic jurat. E timpul să văd și să accept adevărul din mine.”.

O poveste despre viață: cu dorințe și realizări, implicări și suferințe, încredere și dezamăgiri, acțiuni și inacțiuni, alegeri și frici și, desigur, despre dragoste și durere care au parcurs întreaga poveste cot la cot, fiind ca o cosiță din două fire împletite. Aceasta începe chiar de la nașterea protagonistei cu♡ dragostea pentru mamă și durerea abandonării, apoi e♡ dragostea pentru bunică și durerea nevociferării acestui sentiment și, desigur, cea mai dureroasă a fost♡ dragostea pentru bărbatul iubit și durerea neputinței (de a fi, de a dori, de a se hotărâ, de a trece cu vederea,.. de a face alegerea greșită).

O carte în care fiecare capitol ne întâmpină cu un citat frumos, ce ar dori, parcă, să ne pregătească pentru evenimentele ce urmează să le descoperim. O poveste interesantă care se citește ușor și rapid, reușind să ne capteze întreaga atenție, dar care are și un final neașteptat.

O carte despre oamenii de pe Pământ și despre stelele de pe cer.

„Oamenii sunt ca stelele! […] Unele dintre ele sunt moarte, dar noi nu vedem. […] Poate nici ele nu știu că au murit. […]
Stele și oameni, atât de diferiți în asemănarea lor! Oamenii nu trebuie să înceteze din viață pentru a muri, așa cum o stea nu trebuie să dispară pentru a nu mai fi.”

„Ecoul iubirii” este o carte de debut bună cu o poveste ce se vrea continuată.

Cartea o puteți găsi făcând clic pe oricare poză din articol.

Lectură plăcută!

În articol, cu acordul autoarei, este prezentată o poză din arhiva sa personală.