„O logodnă în zori” – ⋞recenzie⋟

„O logodnă în zori”
Tudor Marin

nuvelă (124 pag)
Editura ARC

Tudor Marin (25 ianuarie 1945 – 26 mai 2017)  nu are o bibliografie prea bogată, printre cărţile publicate reţinându-se „Un cer înalt de toamnă lungă” (1985) şi, recent, „Norii lui Magellan” (2016). În sertar i-au rămas însă mai multe scrieri, printre care şi „O logodire în zori”, nuvelă inedită (informație de pe coperta cărții).

„Te-ai născut cu zorii în cap și multe vei izbuti.”

O poveste ce a început într-o seară și s-a terminat odată cu apariția zorilor.
Puțin timp, ați zice? Să vedem…

Dorm sau nu dorm?
Fiecare pană mintală își are întrebarea, dar  nu și răspunsul.” 

E noapte. E oră târzie. La această oră și „apa doarme în fântâni. Nu picură. […] Încet și subtil se strecoară în mine misterul nopții, cu acea vrajă de reîmprospătare și renaștere. Din imensa liniște, cu mii de taine bănuite și nebănuite, sesizez o lume de mișcări imperceptibile, de trăiri jenante, de lărgire și nemărginire”.

Și brusc mintea îmi e acaparată de câteva întrebări: Cine sunt? Unde sunt? De ce sunt aici? De ce nu țin minte cum am ajuns aici? Cine vrea să mă ajute? Dar, chiar vrea să mă ajute? Și… În sfârșit… O  umbră, o voce, o înșfăcătură, un ordon și mă ridic. Mă ridic și pornesc după el. „Mă agăț de urmele lui, ca tras la remorcă de o funie invizibilă”.

Și încet cu încetul încep să îmi reapară în minte amintirile: un tren, un drum în neclaritate – înspre: „- Acolo unde ai vrut. Unde ne vor duce roțile”, spre oameni necunoscuți și locuri neștiute.

O aventură cu ore „de evadare din realitate, orele… de smarald, de refugiu, unde în necontenitul vacarm și șuvoi de oameni am descoperit Singurătatea, prima mea dragoste”.

O seară cu minuni create de o căldare cu vin în mijlocul mesei, cu dezlegări la discuții ca între  bărbați, cu melodii cântate de moldoveni și țigani, cu obiceiuri din moși-strămoși și nunți ca în povești (nu în, dar pe aprape… ca la moldoveni – cu Împăratul Roș), cu descrieri despre „Spețmeropriiatie” și cu marș cântat pentru a doua oară în viață – „prima dată, când am fost dat afară din școală pentru inhibițiile-mi remarcabile”.

O poveste cu multe idei și gânduri bune mărturisite și altele rămase ascunse și nevociferate în întunericul nopții melodioase, dar și cu situații în care „e mai bine să zâmbești deștept, când nu pricepi nimic.

„În lumea noastră totul are limită.”

Cu o excepție

„Istoria prostiei umane n-are limită, nu încape în mii de volume și nu se știe unde se va opri.”

În ultimul timp am norocul să mă bucur de scrieri interesante și amuzante, pline de aventuri și bună dispoziție. Scrieri pe care vrei să le termini pentru a le afla întreaga povestea citind ziua sau noaptea. Dar să știți că e o carte pe care trebuie să o citești sătul, căci dacă te-a prins vremea târzie cu ochii într-o astfel de carte și ai ajuns la vreun moment gen: „se pregătea cel de-al doilea rând de mâncăruri, cu o găinușă rumenă, ce înota în tăieței fierbinți…” (și continuarea în același stil) ai toate șansele să „aterizezi” chiar atunci și tu la bucătărie pentru a căuta ceva gustoșel de-ale gurii 😀

O proză cu umor și haz despre peripețiile a doi prieteni, povestită fiind de la persoana I singular de unul dintre aceștea. O istorie ce te surprinde plăcut prin îmbinarea întâmplărilor neașteptate și a ironiei cu care sunt expuse. O lectură comprehensibilă ce se citește ușor și rapid.

„O logodnă în zori”

este o poveste ce a început într-o seară și s-a terminat odată cu apariția zorilor. Dar poate că ăsta e doar un nou început? 😉 Căci,

„Nu am găsit nimic mai încăpăținat decât dragostea. Poți face orice: rupe, persecuta, lăcătui, înfiera, opera pe viu, dar patima netrăită stăruie, arde până până la moarte.”

„Zorii zilei vor veni inevitabil și lumina le va lămuri pe toate.”

Cartea poate fi procurată:

În Moldova: librarius.md, pronoi.md.