„Surâsul fetelor din Dublin” – ⋞recenzie⋟

„Surâsul fetelor din Dublin”
Cosmin Neidoni

roman (202 pag)
editura Creator, 2021

„ – Nu-i așa că toți oamenii sunt, în cele din urmă, buni și că fiecare merită măcar un zâmbet? Uneori, când le zâmbesc oamenilor, o fac gândindu-mă că poate în ziua aceea nu le-a zâmbit nimeni și că surâsul meu, desprins din colecția nesfârșită de bucurii conservate de-a lungul vremii, este un aport minim de înseninare pe care am datoria de a-l aduce în viața fiecărui om pe care Dumnezeu mi-l aduce în cale.”

Viața: zâmbet, bună dispoziție, fericire, reușite, succes,.. și invers. Zâmbetul poate fi un catalizator al bunei dispoziții, precum și buna dispoziție ne poate bucura cu un surâs frumos. Dar,..

De câte ori ne trezim cu zâmbetul pe buze doar datorită faptului că ne trezim? De câte ori ne bucurăm sincer de viața pe care am primit-o în dar, așa, pur și simplu? De câte ori dimineața ne bucură cu un surâs sincer al sufletul nostru? De câte ori mergem pe stradă și-i zâmbim soarelui ce ne mângâie duios obrazul, vântulețului ce ne îmbogățește coafura și omului ce ne surâde la binețe? De câte ori fiecare dintre noi s-a întrebat: cât de important este și cum ne poate schimba viața spre bine el, acel simplu, dar sincer surâs – prevestitor al binelui, frumosului, dragostei și a irepetabilului sentiment de a fi iubit? Căci, doar

„din simțirea omului care se simte iubit se poate construi raiul.”

🥰 🥰 🥰

Cosmin Neidoni este autorul care mi-a atins și mi-a cucerit sufletul prin delicatețea și eleganța de a-și expune gândul, prin muzicalitatea cuvintelor vibrante și naturalețea tuturor descrierilor iar, într-un mod special, prin simplitatea (și necomplicarea) redării celor mai importante lucruri.

„Surâsul fetelor din Dublin” este prima carte semnată de Cosmin Neidoni pe care eu am citit-o și care mi-a plăcut foarte mult, dar colecția de volume scrisă de acest autor este, desigur, mult mai bogată și cuprinde încă multe volume cu denumiri interesante pe care eu neapărat îmi doresc să le cites„Viața la 40 de ani”, „Regatul celor mai frumoase depărtări”, „100 de poeme de iubire și un cântec de disperare” -mai corect spus să le savurez filă cu filă ca și povestea pe care am descoperit-o deja.

„Surâsul fetelor din Dublin” este cartea despre frumusețe, grație, eleganță, lumină.
🌞Aici frumosul îl găsim în tot și în toate.
🌞Aici „frumosul înseamnă armonie.
🌞Aici frumosul este reprezentat prin acel soare special ce vine concomintent din extrior și din interior.

Din exterior suntem luminați și alintați atât de soare, cât și de toate frumusețile ce ne înconjoară și ne bucură ochii zilnic de la răsărit și până la apus. Este acea totalitate pe care noi cu drag o sorbim (uneori, din păcate ne sesizând acest lucru) încetul cu încetul, găsind mereu noi gusturi și arome pe plac, în acele unicități ce pot fi găsite doar în natură. Acestea fiind completate cu frumusețile făurite de către om prin capodopere create: muzică, pictură, arhitectură,..

Lumina lăuntrică ne reprezintă pe fiecare în parte diferit și deosebit cu acel specific și frumos ansamblu de calități cu care suntem înzestrați și de care ne bucurăm din plin: bunătate și bunăvoință, comportament adecvat și cuvânt duios folosit, prietenie și dragoste.

Iar cum spunea Muriel Barbery „În afară de dragoste, prietenie și frumusețea artei nu prea văd altceva care să poată hrăni existența umană”.

„Vino să vezi cum se desfășoară o lecție de prietenie”

Și acum, împreună, pășind în ritmurile unei „canțonete, fără elemente de contrapunct sau polifonie” haideți să ne bucurăm și noi de o poveste muzicală numită „Puterea unui surâs” în deosebita țară a „Prieteniei”. Căci, „nu cred să se fi inventat un limbaj mai fermecător și universal decât cel al surâsului, cu o gramatică atât de simplă, dar cu o rază lungă de acțiune.”, care are puterea magică de a reda speranță și încredere.

Precum începe orice poveste interesantă cu „A fost odată…” așa o putem începe și noi pe a noastră.

Așadar. A fost odată un El Albert și o Ea – Alice, care trăiau și se bucurau (mai mult sau mai puțin) de viața sa pe tătrâmul său. Adică fiecare pe al său. Și poate că acești doi oameni nici nu s-ar fi cunoscut dacă povestea ar fi avut loc într-un alt timp, nu cel al tehnologiilor avansate, dar așa…

Totul a început… A început cu un surâs/zâmbet dintr-un simplu dialog online – unul fără dorința de a pretinde la ceva mai mult decât e sau de a avea careva obligații față de interlocutor. O discuție între doi oameni maturi – nu doar „trecuți prin viață”, dar și, ce e mai important, maturi spiritual. O discuție care a evoluat într-o frumoasă comunicare, în care oamenii se ascultau și erau auziți. O comunicare ce a dus la o prietenie „virtuală”, dar care nu a prezentat nici o piedică pentru a trasnforma această viață ireală într-una pe cât se poate de adevărată și frumoasă.

Unde și când va avea loc întâlnirea celor doi? Desigur că la un moment cât se poate de potrivit pentru a se petrece magie, adică la cumpăna dintre doi ani, și neapărat într-un loc magnific.

„Dublin este un oraș increrdibil de verde, chiar și în plină iarnă, locuit, cum spuneam, de oameni veseli, amabili și săritori. Dacă s-ar alcătui cândva un dicționar al politeții și un cod al bunelor maniere stradale, nu am nicio îndoială că acest splendid oraș ar servi drept cel mai potrivit exemplu.”

Dar ce fel de magie ar fi dacă nu ar exista prieteniea și dragostea?

„Dragostea cere performanță, este alertă, arzătoare, pasională, îți străduță uneori chiar și sufletul, în timp ce prietenia funcționează dincolo de logica oricărei competiții, ea nu cere nimic, doar loialitate. Când ai un prieten câștigi totul, iar de pierdut, pierzi uneori doar noțiunea timpului.
Prietenii sunt ca o lentila prin care Dumnezeu ne privește sufletul.”

În acest volum găsim multe despre puterea dragostei și a prieteniei, despre deosebirile dintre eceste două calități, despre atuurile fiecăreia dintre acestea și, desigur, despre importanța fiecăreia.

Ne bucurăm de prezența oamenilor fericiți, care „nu sunt neapărat cei răsfățați de prea mult bine, ci mai curând aceia care au găsit puterea de a zâmbi atunci când viața a încetat să le surâdă.

Dar avem posibilitatea și de a ne întreba despre:

„Există oare ceva în orizont uman care să fie veșnic, atunci când viața însăși nu este altceva decât un licăr plăpând de lumină suspendat între doua eternități de întuneric? […] Oare surâsul prieteniei nu este îndeajuns pentru a satura nevoia noastră de afecțiune?”

Poate, oare, să existe o simplă dar adevărată prietenie între o femeie și un bărbat?
Ce îi atrage atenția unui bărbat la o femeie și invers?
Ce îi place cu adevărat unei femei la un bărbat?

Care război este mai periculos cel dintre inimă și rațiune, sau cel dintre corp și psihic și de ce?
„Care este darul cel mai de preț pe care ni-l face dragostea?”
„Ce înseamnă să fii bun?”
„Ce este oare un om frumos?”
„Ce spune despre noi felul în care vorbim?”
„Oare ce căutăm?”
și încă multe alte întrebări interesante la care găsim sau nu răspunsuri, deoarece la unele întrebări „nu există răspunsuri, ci doar povești menite să îndulcească, precum niște aditivi ai sufletului, condiția umană.”

Dar „La întrebarea „cine suntem?” putem răspunde cu legitimitate spunând: suntem rezultatul tuturor celor care ne-au iubit și care au răspuns cu dragoste dragostei noastre.

„Surâsul fetelor din Dublin” este cartea despre cele mai mici dar și cele mai prețioase lucruri: dragoste, prietenie, frumos, bine. Acel bine care e în fiecare dintre noi și care e în stare să facă oricând o schimbare spre bine, deoarece orice schimbare nu necesită nimic altceva decât o sinceră dorință – dorința de a acționa. Totul poate începe lejer, cu un zâmbet pe care îl putem dărui – un zâmbet ce are puterea de a „resuscita inimi amorțite”, un zâmbet pe care fiecare și-l dorește dis-de-dimineață, sau îl așteaptă ca pe un colac de salvare într-o zi mai puțin reușită; un cuvânt bun pe care îl putem oferi, cu o bucurie pe care o putem împărtăși, prin felul de a fi și a ne manifesta: comunicând cu delicatețe și corectitudine, reacționând înțelept și înțelegător în diferite situații, gândirea pozitivă și remarcarea frumosului din jur. Doar nu în zadar se spune cele mai de preț lucruri nu au preț.

Este o istorie despre (re)găsire – (re)găsirea propriului eu, a frumosului în propria conștiință și într-o lume a dezechilibrelor. O scriere în care simplu și foarte profund sunt redate trăirile eroului principal și absolut totul este expus elegant și delicat.

O carte pe care am parcurs-o cu zâmbet pe chip și în suflet. O carte în care sunt redate frumos toate lucrurile și stările emoționale. O carte în care apar și clipe de tristețe, dar felul în care sunt redate următoarele momentele îți întorceau surâsul pe buze, deoarece neapărat urma ceva frumos. Acel frumos atât de necesar și benefic pentru om.

O poveste descriesă atât de iscusit încât m-a făcut să-mi doresc și o călătorie spre acel tărâm frumos – Dublin – cu ale sale locuri deosebite și impresionante: Old Library, râul Liffey, Dublin Writers Museum, St. Patrick`s Cathedral.

„Surâsul fetelor din Dublin” este un desert literar tocmai bun de servit cu un pocal de muzică lină, la un frumos apus sau la un nou răsărit de soare, pe malul mării sau la gura sobei, în singurătate sau în brațele persoanei dragi. Un deliciu cu gust dulce-amărui care te provoacă să tot guști din acest delicates literar până ajungi la acea cireașă amăruie care, de obicei, este pe tort, dar aici se ascunde undeva sub stratul gros de ciocolată dulce. Dar știți cum e în viață „cine cunoaște gustul cireșelor amare, cine cunoaște semnificația cuvântului „singurătate”, acela va găsi o minusculă bucurie până și în palpitantul unei tristeți.”

„Poate că în asta constă secretul unei vieți trăite frumos. Să găsești povești care să te adoarmă când ești copil și altele să te trezească la un alt fel de realitate când ești adult. Cine știe!”


O poveste care-ți unge, precum o alifie aromată, sufletul, îmbrăcându-l atent în straie alcătuite din eleganță și delicatețe, rafinament și cochetărie, blândețe și bunătate, încântare și înțelepciune, prețuirea vieții și a oamenilor dragi ce fac parte din ea.

„De când sunt conștient pe lumea asta i-am admirat pe oamenii care știu să celebreze, prin eleganță și bun-gust, bucuria de a fi” și „cred că doar trei lucruri merită învățate cu adevărat: răbdarea, simplitatea și compasiunea”. Dar în urma celor trăite a apărut și cel mai frumos răspuns la întrebarea: „oare cum ar trebui să privesc de acum oamenii, dragostea și timpul?
Cu un surâs!”

Și dacă vă întrebați care ar fi limita vorbelor spuse frumos despre frumos, vă pot spune sigur că ea nu există.

Cartea o puteți găsi făcând clic pe oricare poză din articol.

Lectură plăcută!

În articol, cu acordul autorului, a fost publicată o poză din arhiva sa personală.