„Un bilet la circ numit IUBIRE” – ⋞recenzie⋟

„Un bilet la circ numit IUBIRE
Natașa Alina Culea

Roman (253 pag)
Editura Bookzone, 2021

Máscara de teatro comedia y tragedia de línea mono Fotografía de stock -  Alamy

„– Viața este o comedie!

– La care plângem cu toții.”

„Dacă privești fulgii de zăpadă sau asculți vântul, vei ști trecutul, prezentul și viitorul. Universul ne vorbește continuu, dar trebuie să-ți oprești gândurile și să-ți destupi urechile ca să auzi. Dumnezeu ne vorbește prin tot și toate, căci el este în lucrurile din jur, în noi și în El Însuși.”

„Un bilet la circ numit IUBIRE” este o poveste mai specială ce începe în prezent, dar și în trecut. Concomitent. Cum e posibil?

La București, în anul 2015, Lidia a găsit în ghiozdanul fiicei sale o păpușă-clovn, un Arlechin. Acest mic incident a declanșat startul unei istorii deosebite, care automat ne-a teleportat în frumosul și îndepărtatul Paris, tocmai în 1875, chiar după cortinele Circului Galaxy.

Această poveste e ca o călătorie în timp și spațiu, uite ești aici și hopa… deja ești în trecut. O alternanță de vremi frumos echilibrată, cu interesantă trecere de la povestea Lidiei din prezent spre cea a lui Maxim din trecut și invers; de la o femeie actriță la un bărbat arlechin; de la București, la Paris; din 2015 spre 1875.

Prezent. Ea:

Lidia era o femeie frumoasă, actriță și mamă a unei fetițe de șase anișori, care-și creștea copilul de una singură. Aceasta ducea o viață dezordonată cu multe întrebări fără răspunsuri. De la un timp se simțea nefericită și neiubită, deoarece alături nu mai era EL, cel de care tocmai se despărțise. Fiind și în continuare răsfățată cu atenție din partea bărbaților, dar deja cu o stimă de sine scăzută după pierderea dragostei, a ajuns să se „mulțumească” doar cu relații amoroase de scurtă durată.

Trecut. El:

„Maxim era încă un bărbat frumos și inteligent în care Dumnezeu turnase ca într-o sticlă de șampanie un vin de proastă calitate. Caracterul lui instabil si nesățios îl lipsea de somnul liniștit și de pacea profundă a împăcării sufletului cu mintea și corpul.”

Două povești trăite în paralel care, se intersectează undeva contra tuturor legilor matematice. A matematicii și nu doar… Dar cum?

„Cine spune că răspunsul corect este doar unul, și că nu există mai multe răspunsuri corecte în același timp?”

Dar ce să aibă ăștia doi în comun? Cum îi unește povestea și ce rol îi revine fiecăruia în această istorie ce îmbină acțiuni din prezent, depănare a amintirilor amare și… scrierile dintr-un jurnal. Și unde este prezentul, iar unde „lumea de dincolo”?

„Nu știi extazul cunoașterii adevărate. Totul are legătură cu totul. Lumea de Dincolo este Aici. De fapt, nici nu există dincolo, totul este și Dincolo, și Aici. Bărbatul este femeie și femeia este bărbatul. Cât timp nu ai cunoscut esența femeii, nu ți-ai cunoscut o parte din tine. Crezi că tu le-ai părăsit pe ele, dar tu te-ai părăsit pe tine, băiete. Crezi că tu le-ai păcălit pe ele, dar tu te-ai păcălit pe tine.”

În acest volum ne bucurăm de o varietate a dragostei în toată amplorea ei – acea dragoste care poate vindeca sau nimici, care te poate înălța și te purifică, sau îți poate tăia aripile de la rădăcini scufundându-te în noroi. Este dragoste pentru toți și fiecare: pentru copil, pentru bărbat, pentru femeie, condiționată sau necondiționată, reciprocă sau unilaterală… dar pentru fiecare-n parte s-au găsit cuvinte suficiente.

Pe de o parte dragostea e simțită de „o femeie pentru care compasiunea era bijuteria cea mai de preț” și un bărbat care considera că „viața este o bătaie de aripi. Că la sfârșitul ei rămâi doar cu două întrebări: „Cine ai fost?” și „Cine ai fi putut fi?”. Dar avem și situația inversă (descoperiți voi unde și cum e 😉 )

Și totuși o întrebare mai complexă tot atârnă în aer: Ce este, cum este, când este, unde este dragostea adevărată? Cu ce aromă ne parfumează ea sufletul și ce gust ne lasă pe buze?

„Aşa e dragostea. Un joc, un joc stupid, murdar şi măsluit” în care „te joci cu cuvintele, deși știi că ele pot răni oamenii la fel de bine ca armele” și „este dureros atunci când îți pasă, vrei să fie totul bine, dar uneori nu este bine…”

„Poate că iubirea este și un examen de maturitate, nu doar un simțământ inefabil. Oamenii obișnuiesc să o strivească așa cum strivesc un fluture albastru, căci efemeritatea frumuseții lui le-ar frânge inimile. Ei își țes propriile povești de iubire și, uneori, poveștile neterminate continuă de-a lungul mai multor vieți. Poate că astfel de povești nu se termină cu adevărat niciodată.”

Dar„lipsa iubirii doare mai puțin decât dor minciunile și promisiunile încălcate, ele sunt unelte de tortură pentru suflete, strivind demnitatea umană mai mult decât o poate face un adevăr greu de recunoscut.

„Un bilet la circ numit IUBIRE” este o carte despre VIAȚĂ: despre trai, despre aventură, despre principii, morală, plăceri trupești, dureri sufletești și lacrimi amare. Este despre OM. La fel cum e și povestea…

„Povestea arlechinului este povestea mea, dar și a ta.”

Citind acest roman aflăm multe lucruri interesante și despre momentele „din culise” – despre adevărata viață din interiorul Circului Galaxy: reușite și nereușite, momente de fericire și supărări, simpatie și invidie, trucuri frumoase și munca grea din timpul repetițiilor, care duce spre partea plină de „sclipici” – despre spectacolele pline de lumini sclipitoare, magie și trucuri miraculoase, care din păcate s-au mai pierdut în timp.

Tot aici ne putem îmbogăți și cunoștințele de cultură generală aflând lucruri curioase despe încheierea războiului ruso – turc din 1878, sau despre moartea lui Dostoievski ș.a.

În această poveste avem doi protagoniști, însă frumos și bine conturate sunt nu doar personajele principale, ci absolut toți eroii, chiar și simplii trecători pe stradă.

„Un bilet la circ numit IUBIRE” este cartea despre oameni și măștile lor. Dar nu la măști teatrale mă refer, ci la alea pe care fiecare om, măcar o dată în viață, și-a „probat-o” pe propriul chip, ascunzându-și acolo, undeva adevărata sa față, și toate astea doar pentru a crea o „imagine ideală”. Din păcate, adesea, mulți oameni uită să o mai scoată, astfel pierzându-se pe undeva în lumi neadevărate. Ceea ce urmează este că fiecare spune ceea ce ar vrea el să fie adevărat.

„Fiecare om spune două povești: una lui însuși, când nu-l vede și nu-l aude nimeni, alta, celorlalți oameni. De multe ori, aceste două povești nu seamănă între ele. De multe ori, ne trezim în zorii zilei și am vrea să fim într-o altă poveste.”

Și aici avem o poveste specială în care crucial devine momentul de regăsire. Regăsirea personalității sale, regăsirea principiilor personale, regăsirea scopului vieții.

„Cu un pas înainte și un pas înapoi, mereu între ieri și mâine, trăim într-o întrebare fără răspuns: se termină noaptea sau începe dimineața? Iar dacă este o nouă zi în care putem schimba totul, de ce nu o vedem, deși avem ochii larg deschiși?

„Un bilet la circ numit IUBIRE” este un roman filozofic cu momente psihologice având la bază date istorice. Prin prisma acestor scrieri autoarea de parcă ne-ar îndemna să ne acordăm mai mult timp nouă înșine pentru a ne cunoaște cu adevărat, pentru a ne afla și a ne iubi AȘA cum suntem, pentru a învăța să prețuim și să dăruim iubirea.

Citind acest volum am avut frumoasa senzație că vizionez un film și chiar mi-ar plăcea să văd și o ecranizare a acestei povești. Dar știți cât a durat citirea acestei cărți care m-a captivat de la prima pagină și până la ultimul punct din poveste? Exact atât cât ar dura un spectacol miraculos plin de emoții și suspans, care e presărat din plin cu zâmbete și voie bună, dar și cu multă gălăgie și amărăciune. Pe toate astea le putem desluși în luminile puternice a reflectoarelor cu bătăi în tobe și ovații.

„Un bilet la circ numit IUBIRE” este a treia carte scrisă de Natașa Alina Culea pe care eu am avut frumoasa ocazie de a le citi, și toate trei sunt absolut diferite. Autoarea reușește miraculos să găsească noi orizonturi de exploatare provocându-ne să stăm lipiți de carte până nu aflăm întreaga poveste ascunsă între coperțile cărților.

Stilul de scriere al Natașei Alina Culea este unul deosebit și specific, ademenitor și bine conturat, plin de culoare și bogat în comparații, fermecător și original. Ea mereu reușește cu succes să creeeze noi lumi. Autoarea cu iscusință leagă trecutul cu viitorul, prezentul cu o lume paralelă, circul cu viața reală și omul, cu toate fricile sale ascunse sub măști de chipuri zâmbitoare, cu un arlechin ce cu istețime își proiectează pe a sa mască fără chip doar un râs larg și zgomotos. Astfel de scrieri neapărat își vor lăsa amprenta sa după citire și neapărat se vor cere păstrate în memorie.

„Durerea inimii îngenunchează și regi, și călăi, și arlechini.”

Sunt un bufon, un arlechin, doar râset sunt,
Fără de nume, şi practic fără soartă. […]
Și masca când o scot aștept de fiecare dată,
Cu mine lumea să se schimbe toată…
Dar,.. lacrimile mele nu le vede nimeni,
Deci, rolul de-Arlechin cred că îl joc eu bine”

(Versuri traduse din rusă, din piesa „Arlechinul” interpretată de Alla Pugaciova)

„Viața este suma alegerilor noastre” și „ este formată din nuanțe, este un curcubeu”, iar „iubirea este un dar divin, de aceea se oferă, nu se cerșește.”

Ce cărți a mai scris autoarea Natașa Alina Culea și despre ce sunt ele puteți afla făcând clic mai jos pe denumirea operei interesate.

📖 „NOPȚI LA MONACO”

📖 „MARAT”

Cartea o puteți procura pe bookzone.ro.
Făcând click pe oricare poză din articol veți fi redirecționat direct spre pagina cu „Un bilet la circ numit IUBIRE”.

Lectură plăcută!

În articol, cu acordul scriitoarei, sunt prezentate poze și din arhiva sa personală.