„Visările dintre castani” – ⋞recenzie⋟

„Visările dintre castani”
Simona Prilogan

poezie ( 159 pag)
Editura SIONO, 2021

„Despre orașul cu castani aș povesti la nesfârșit, ca despre o icoană a Copilăriei în care toți copiii fost-au fericiți. Din rădăcina lui mi-am înălțat cuminte ramurile către senin, însuflețându-mi gândurile cu delicatețe, frumusețe și îndrăzneală precum inflorescența acestuia.”

Cu scrierile Simonei Prilogan m-am cunoscut recent, prin prisma versurilor sale ce se aștern ca frunzele în toamna bogată în culori, pe filele volumului său „Visările dintre castani” apărut la editura SIONO în 2021.
De-ndată ce deschidem cartea întrăm în atmosfera unei lumi delicate și roditoare în cuvinte frumoase unde pretutindeni…

„Miroase a castane coapte
Și-a rime-mbrățișate-n dor.
Visări zâmbesc zglobiu prin șoapte
Pictându-și tainic toamna lor.

Miroase-a struguri copți în vie
Și-a rugăciuni purtate-n sân,
Și a culori ce parcă-nvie
În toamna unui colț bătrân.

Miroase a iubire sfântă
Și a Cuvânt cântat în psalmi,
Și-a toamnă ce binecuvântă
Visările dintre castani.”

Fiecare poezie din acest volum este ca o piesă melancolică cu o îmbinare fină a puritatii și tristeței.

„Din noapte dezleagă-ți curajul
Și lasă-l să-ți prindă-n urechi
Cireșe de foc în perechi,
În ochi despletește mirajul.


În zori îți croiește cărarea
Cu forța luminii din plin.
Prin gânduri pictează-ți senin,
Iubirii ascultă-i chemarea.”

În acest volum descoperim poezii despre visuri frumoase și gânduri deosebite, speranță și durere, realizări și nerealizări, afecțiunea și iubirea pentru cei dragi, iar cu scrieri despre frumusețea naturii și dragostea pentru ea autoarea ne alintă foarte des. Aici pentru toate s-au găsit cuvinte atent alese și cu multă dragoste revărsate peste rândurile ce murmură ca un izvor și răsună ca un cântec înduioșător răsărit de pe corzile unei chitare.

Fiecare vers este ca o invitație într-o lume aparte care se numește SUFLET – sufletul autoarei – cu toate trăirile, emoțiile, gândurile, iubirile, reușitele, visele, suferințele și o nostalgie ascunsă.

Autoarea știe cum să aleagă și să îmbină delicat ACELE necesare cuvinte CU, DESPRE și PENTRU o liniște sufletească:

„Coboară îngerii-n piețe
Îmbrățișând lumina-n zbor
Pe oameni pacea să-i învețe

Iar dincolo de fortărețe
Să-i pună plânsului zăvor.
Coboară îngerii-n piețe […]”

Mi-au plăcut versurile acestui volum fiind multe și diverse, dar unul este mai deosebit – „Dialog absurd”. Este vorba despre un dialog. Un dialog cu sine. Mai corect un dialog cu visul tău.
Daca ați avea ocazia să o faceți credeți că ați fi pe aceeași undă cu el?

Urmează-ți visul, spun mereu.
– M-am învârtit aici și eu.
– În seri promit c-a doua zi…
– …Știu, vei schimba, vei regândi…
– Da, cum de oare ai ghicit?
– Am fost și eu un rătăcit. …
– Aș, nah, că faci haz de necaz.
– Nu, frate, eu te voiam treaz.
– Hai, gata visul, că eu plec.
– Deja te pierzi către eșec?”

Drumuri și depărtări, cortine și despărțiri, gheață și vânt, pustiu și… tristețe.

Rânduri sensibile scrise din suflet cu suflet, despre dragoste cu durere și despre durere cu dragoste, despre vise ce nu se vor uitate și dorințe neîmplinite toate fiind acoperite cu o plapumă invizibilă de tristețe.

„Visările dintre castanieste un volum de versuri frumos, dar trist, exact cum scrie autoarea în poezia sa „E-un du-te, vino”:

„E-un du-te, vino rătăcit de versuri
Cu umbre-nfășurate în trecut,
Cu pașii rătăcind pe un ținut
De amintiri pierdute de-nțelesuri.

E un trafic de regrete între seri
Cu ochii amorțiți de oboseală
Și-ncrâncenări ce cad pe pardoseală,
E-un du-te, vino-n azi dinspre un ieri. […]

E-un du-te, vino printre lumi și îngeri
Să-i cânte Terrei psalmi despre Iubire,
Luminisă prindă-n dimineți zâmbire
Și-n pace să dispar-a fricii plângeri.

„Visările dintre castani” este o lume imaginară deosebită, plină de culori și arome. O lume ferită de ochii lumii în care gândurile și visurile îți permit imaginației să plutești pe valurile cuvintelor frumos creionate. O lume în care emoții sunt multe și diverse, ca un curcubeu sentimental. O lume în care cu iubire sunt descrise visele și speranța, durerea și dragostea. O lume în care călătorești cu gândul și cu sufletul. O lume a visărilor și a realizărilor. O lume plină de dragoste – dragoste pentru tot, dragoste pentru viață.

Despre această carte:.

Cosmin Vraicu: „Există trei categorii de poezii. Poezii care doar stăpânesc arta tehnica a formelor stilistice, poezii care doar transmit emoții autentice fără recurs la o artă tehnică sofisticată, și, în fine, poezii care reușesc să folosească o tehnică poetică elaborată pentru a exprima cele mai profunde emoții și a medita asupra condiției umane. Poeziiie Simonei Prilogan fac, fără îndoială, parte din ultima categorie.”

Volumul „Visările dintre castani” îl puteți găsi AICI:

În articol, cu acordul doamnei Prilogan, sunt folosite și poze din arhiva sa personală.

2 comentarii

  1. Issabela spune:

    Frumos, Naty! Iar poezia Simonei e un balsam pentru orice suflet, cred, care nimerește în raza versurilor ei.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ai dreptate, dragă Issa 🤗

      Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise