„Desene cu se(crete)” – ⋞recenzie⋟

„Desene cu se(crete)”
Claudia Elena Peter

proză scurtă (171 pag)
Editura Singur, 2017

„Primăvara asta voi fi altfel!”

„Mi-am amintit de mine, copil mic, desenând pe asfaltul din curtea blocului cu crete colorate, cuvintele care le spuneam secrete, pentru că pe atunci sensul mi-a părea lipsit de importanță. Dar secretele omului mare nu mai erau atât de inocente, atunci surprindeam într-un chenar de șotron un crâmpei de deal abia vizibil printre blocurile cenușii inexpresive. Acum, secretele mele se transpuneau în peisaje halucinante, în natură, suflet, sânge, creier…”

„Desene cu se(crete)” este un volum de proză scurtă, ce cuprinde 10 povestiri despre viețile oameilor de astăzi – vieți în care bântuie durerea, tristețea, regretul, necazul, boala, supunerea, abuzul, accidente teribile, regrete, lacrimi și amintiri din prima dragoste, urâțenia trupului și/sau sufletului, dorința de a reuși, tristețe și depresie…

„Tristețea are farmecul ei, are lacrimi, dramă, milă de sine. Depresia e vid, neant, e acea stare. care anihilează deodată totul transformându-l în nimic”

O culegere de istorii despre persoane ce au avut parte de destine mai deocheate, fiecare fiind înzestrată cu a sa istorie amară presărată cu „strigăte de inimă”, „secrete murdare”, momente dramatice și scopuri nerealizabile de realizat. Emoții, trăiri, atitudini, comportamente, stări, superstiții, deochi, minuni, binecuvântări – de toate din ce ar putea aveea parte omul în societate sau familie găsim printre rândurile acestei cărți.

„Fata din Înalturi”, „Fata din Adâncuri”, „Fata Frumoasă”, „Fata Urâtă” , „Fata Tatălui”, „Fata Mamei”, „Prima dragoste, part one”, „Prima dragoste, part two”, „Fata care le știe pe toate”, „Fata care nu știe nimic” – așa se numesc acele 10 istorii din această carte – fiecare din ele fiind scrisă cu o vopsea „permanentă” ce nu poate fi ștearsă cu buretele pentru a face vreo corectură sau a adăuga o nuanță mai plăcută și mai colorată în destinul cuiva.

„Desene cu se(crete)” este o culegere de istorii în care sunt îmbinate confruntările psihologice proprii fiecărui om și relațiile cu cei din jur, totul fiind exprimat ca o continuă luptă pentru supraviețuire mentală și fizică cu miraculoasa regăsire și nesecata speranță.

„Speranța că mai aveai o speranță!”

Un volum psihologic în care ni se destăinuie fir cu fir situații reale, la care se „anexează” stările spirituale, comportamentul și acțiunile omului în acele diferite și complicate situații „periculoase” – situații în care acesta, cu trup și suflet, merge ca pe muchie de cuțit. Chiar și dacă pe alocuri avem parte de dialoguri care încearcă să degajeze situația propriu zisă, volumul rămâne unul foarte trist, dar morala acestor scrieri ar fi:

„Viața merită trăită, așa cum e ea, atât cât e ea!”

În articol, cu acordul doamnei Peter, este prezentată și o poză din arhiva sa personală.

3 comentarii

  1. Mulțumesc pentru citire și recenzie dragă Naty! Felicitări pentru felul cum promovezi și iubești cărțile și autorii români!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc și eu pentru aprecieri și cuvintele frumoase, Claudia! Dar și pentru oportunitatea de a vă cunoaște scriitura 🙂
      Mult succes pe tărâmul cuvintelor alese și în continuare!

      Apreciază

Comentariile sunt închise