❤ „Dragă Copilaș! Citește și descoperă lumea prin ochii tăi. Bucură-te de copilărie!
Cu drag, Petruța” ❤

Copilăria este cea mai frumoasă perioadă a vieții noastre, cea a poveștilor, a ghidușiilor și a emoțiilor de nedescris. Ea, pentru fiecare dintre noi, reprezintă un basm incomprehensibil și veșnic, cu multe momente frumoase și plăcute.
Basme, povești și întâmplări – de toate avem parte în această perioadă deosebită.
Dar cum să le memorizăm pe toate cele întâmplate atunci, în trecut, pentru a ne „lăuda” cu ele mai târziu, în viitor? Poate… să le notăm? Să le scriem într-un carnet, căci:

De ce ar mai fi apărut scrisul?
Răspunsul este simplu: pentru că omul simțea nevoia de a comunica, de a transmite gânduri și emoții și de a-și împărtăși amintirile.

Dar ce este scrisul?
„Este o magie pentru cei care-l înțeleg. Dacă scrisul este într-o limbă cunoscută, el produce magie în sufletele noastre.”

Și, cine scrie?
Un om cu suflet deodsebit, un artist desăvârșit, care obține efecte deosebite prin arta sa de a scrie, „călătorind” prin care tu însuți treci într-o altă lume plină de farmec și emoții de nedescris.

Magiciana noastră, Petruța Petre, ne invită în „Lumea Copilăriei”

„Acțiunea se desfășoară în universul școlii, acolo unde ei, elevi fiind, își desfășoară cea mai mare parte a timpului și bineînțeles în universul satului, în care tradițiile există încă.”

În „Întâmplări cu puști” (vol. I) avem parte de o călătorie plăcută și distractivă alături de doi băieți, elevi în clasa a V-a a școlii din satul natal. Zece povești deosebite și interesante cu zâmbete și boroboațe din viața de zi cu zi a doi prieteni și colegi de clasă.

Dar, înainte de a ne porni la drum, și că tot veni vorba despre pozne, de Boroboață vă mai aduceți aminte?

Cum era la început..
„In cartierul nostru el este cunoscut
Nu-i nici o pozna care sa nu o fi facut”
Și mai târziu…
„Dar sa va spun sfarsitul: azi e-un copil model
In toata gradinita nu-i nimenea ca el.
Mamica-i tare mandra ca are-asa baiat
Iar grupa il socoate exemplu de urmat.”

Să fie oare și cazul Puștilor noștri? Aflăm chiar acum (◕‿◕)

Unu, doi, trei, să-nceapă aventura!!!

Pentru început să facem cunoștință:

Salut! Sunt Ionuț!

„Și nu prea am mereu chef de ore… ca, de exemplu, la ora de Limba română. Cum stăteam la calorifer, ca să nu mă ia somnul, ce-am zis: ia să fac eu o poznă!
Îi fac semn colegului meu, Mircea. Dar el, cum le înțelege pe toate ca nuca de perete…
L-am ignorat câteva minute, am scos pasta dintr-un pix, l-am găurit puțin și gata… arăta perfect. Ah, cum rup eu foaia din caiet fără să mă audă profa?
Mi-am trântit ghiozdanul jos – asta așa, la derută… ce mai, ca-n filme – și am rupt foaia… Cum se aude un zgomot în clasă, toți își îndreaptă privirea în direcția aceea. Ah, chiar nu aveți ce face?
Am început să mestec la hârtie… Pe bancă au început să apară bucățele mici de bombițe.
Am nimerit direct în ochelarii lui Marius. Și încă câteva reușite… Ultima bombiță de hârtie a trecut prin fața profei și s-a lipit de tablă. O vedeam din banca mea…
Mai că-mi venea să țip: „Hei, sunt și eu aici! Chiar nu mă găsiți interesant? Ia uitați ce performanță am reușit?”

Dar, ocupat fiind, Ionuț nu a scris nimic în clasă. Toți copiii au avut de făcut două exerciții, iar Ionuț cinci și să transcrie tema din clasă de la Mircea.

Sfatul lui Ionuț: „ fiți atenți la Română! Altfel riscați să primiți exerciții bonus și astea nu sunt așa avantajoase ca dulciurile primite în plus.”

Bună! Mircea sunt!

Spre nenorocul meu, sunt coleg cu Ionuț. Îi spun Ion sau Ioane, ca să-l necăjesc. Sunt sigur că a spus numai tâmpenii despre mine. Nu-s adevărate… toate. Uneori, chiar nu am chef să fac ce face el. Mai am și eu pretențiile mele, adică cum!
Azi, spre exemplu, ora mi s-a părut mult mai interesantă decât ceea ce voia el. Să arunci niște hârtii prin clasă. Ce? Asta-i farsă? Și Ionuț ăsta… face ce face și iese deasupra! Știți cum iese ileiul deasupra apei? Ei, cam așa stă treaba și cu amicul meu, Ionuț.

Doi băieți, doi prieteni, doi elevi, doi colegi, doi vecini!

Cele de mai sus, ne dau de înțeles că opera noastră este foarte bogată în evenimente. În ea avem parte de tot felul de momente, nu doar de cele hazlii, ghidușii și boroboațe. Avem parte de dialog frumos, descrierea relației copil-părinte și frați-surori, comunicarea cu colegii, dragostea față de lectură care apare din … (care a fost impulsul aflați citind opera 😀 ), ore petrecute interesant și altfel decât de obicei, istorii, curiozități, o „concurență sănătoasă” și desigur încă de multe multe alte momente așteptate să fie descoperite.

Învață, învață și iar… învață!

Învățătură = studiere = cercetare = documentare = informare = analizare…

De sine stătătoare sau în grup?
Bazată doar pe teorie sau exemple din viață?

Care din metode este mai interesantă și productivă?
Rezultatul contează – cunoștințele!

Să vedem ce gândesc despre toate astea Ionuț și Mircea.

📖 La lecția de geografie.
– Mircea, dacă ai reușit să mergi la magazin, poți să vii și până la hartă!
Exact la asta mă gândeam și eu! Nu era mai simplu pentru mine dacă îmi cumpăram dulciurile de la hartă?! De unde i-o fi venit în minte comparația asta, chiar nu știu. Mi-am târâit picioarele. Știți și voi: un 5 e mai bun decât un2!
– Arată-mi, te rog, linia Ecuadorului și spune-mi ce știi despre asta!
– Da, deci… linia Ecuadorului este… Știți, eu mă descurc mai bine cu globul pământesc decât cu harta. Ecuadorul este cercul imaginar care se află la distanță egală de cei doi poli; acesta împarte pământul în două jumătăți egale, numite emisfere… emisfera nordică și emisfera sudică.
– Foarte bine! Bravo!
– Știți, doamna – prinsesem curaj -, într-o seară, mă certam cu sora mea pentru un măr. Tata s-a supărat și a zis: hai să-l împărțim în emisfere! Noi nu înțelegeam atunci ce vrea să spună. Ne-a vorbit despre axa Pământului, despre Ecuador și despre emisfere. Acum am făcut legătura cu ceea ce a zis și am învățat mai ușor lecția.
Și pentru că am prins curaj, am vorbit și despre paralele și meridiane.
– Foarte bine, Mircea! Uite, azi îți pun 10!
Ultima persoană care a aflat a fost tata.
– La ce ai luat 10, mă?
– La geografie. Coordonatele geografice – Terra…
– Da, am înțeles… Jumătate din notă este a mea!… ツ

Și că tot vorbeam despre „concurență sănătoasă”

Ionuț:
Auzi la el…, cum o fi reușit să ia 10? Păi ce, e corect așa? Nu sunt invidios, dar… Putea măcar să-i dea un 9…un 8…Azi trebuie să fac ceva să-l egalez. Dar ce? Am nevoie de nota asta, ca să pot pleca acasă cu Mircea. Altfel, idiotul ăsta o să se laude întruna. Plus că se duce mama la maică-sa și o să-i facă capul mare cu cât de deștept e fiu-su. Nu, nu mă dau bătut!
Am scos repede o foie și… Dacă am noroc…
– Ionuț, ai învățat?
– Da, doamna.
Toți spunem așa. De parcă asta e de-ajuns pentru profesor! Nu, el vrea să spui lecția după afirmația asta. Trebuie să te verifice amănunțit. Nu te crede pe cuvânt niciodată. Nu era frumos dacă îți spunea în clipa asta: ia loc, 10?
Dar nu… , profesorii sunt mereu atenți, mereu concentrați. Cum pot face asta nu pricep! Eu vorbeam și pe lângă mine mai vorbeau vreo zece neîntrebați. Ne auzea pe toți.
– Da, foarte bine. Meriți un zece azi! Dar ai grijă să nu te lași pe tânjală.
Uite-așa îți strică profesorul tot cheful! Iei un 10 și în loc să te bucuri de el, nu, trebuie să te gândești că mâine vei lua 4.”

Dar știți la ce duce, de fapt, un 10 obținut și pus în carnetul de note?
Variante sunt doar două:
1 – stimularea dorinței de a mai obține note de 10 😀
2 – lăsatul pe tânjală 😀

Să aflăm și câteva întrebări ce-i frământă pe toți copiii 😀

? „Fiecare pauză are 10 minute, minute care trec în cea mai mare viteză, nu ca 10 minute din oră. Nu sunt tot 10 minute? ”

? „Nu știu de ce apreciază mamele așa de tare carnetul de note!? Pentru mine, nu-i mare scofală. Dar ele vor să vadă acolo numai note mari și, dacă se poate, numai 10. De parcă zecele crește în copac și e ușor de cules! Și ce, 4 nu e tot notă?”

? „Mâncam cu poftă și mama mi-a spus să nu mă culc imediat, ba chiar a insistat să mai stau treaz vreo 3 ore. Cică asta ajută la digestie. Dar ce, digestia nu poate să muncească și când dorm eu?”

? „Ce-ai, mă, Mircea? Te-ai lovit la cap? Ce faci, citești?!”

   📖 📚   📖 📚   📖 📚   📖 📚   📖 📚   📖

„Toți colegii și-au îndreptat privirea spre mine. Aveam exact ce-mi doream: auditoriu.
– Colegi, ia să-mi spuneți voi, ce vedeți în acest desen?
– O pălărie! s-a auzit din clasă în cor.
– Să vă explic: este foarte trist că ați răspuns așa. Autorul ne spune că numai oamenii mari văd o pălărie. Voi ar fi trebuit să vedeți altceva.
Erau foarte curioși. În clasă se lăsese o liniște neobișnuită pentru noi. Am profitat de absența profesorului de desen și mi-am continuat prelegerea.
Atunci am fost întrerupt de domnul profesor. Of!
Ne-a văzut tristețea de pe chipuri.
– Am observat că aveați o activitate foarte interesantă când am intrat eu. O puteți continua. Hai, Mircea, vino înapoi pe scaunul tău!
– Da, domnule…
Mi-am luat desenul în creion, pe care îl făcusem cu multă migală și de care eram tare mândru. I-am arătat desenul domnului profesor și l-am întrebat ce vede acolo.
– Dacă mă uit cu ochii, văd o pălărie, dar, dacă mă uit cu sufletul, văd un șarpe boa care a înghițit un elefant.
– Foarte bine, domnule profesor! Autorul ar fi fost mândru de dumneavoastră și nu s-ar fi lăsat de desenat. Și atunci le-am arătat și celelalte desene cu șarpele și cu elefantul, cu șarpele cu burta tăiată, în care se vedea elefantul. Erau foarte frumoase să știți!!!
Ora s-a terminat repede. A fost cea mai scurtă oră din viața mea! I-am aruncat cu un ochi lui Ionuț, așa… ca să vadă și el cum arată un 10 după alt 10 în carnetul meu. Asta sigur nu i-a convenit deloc. Ce să-i fac! N-are el talentul meu!
În pauză toți au venit la banca mea, notau titlul și autorul! Au fugit la biblioteca din școală să o împrumute. Ghiciți ce? Nici măcar nu exista. Erau foarte triști. Mai exista o șansa: biblioteca din sat.”

Asta se numește o prezentare corectă a cărții!!!
Și ăsta nu e unicul exemplu ツ

📖 📚   📖 📚   📖 📚   📖 📚   📖 📚   📖

„Cartea este mica mobilă a minţii noastre, motorul spiritului, unealta care vine în ajutorul lenei de a gândi, insuficienţei noastre, cum şi bucuriilor sufletului.”
(Emile Faguet)

Câte cărți noi cititm și câte cuvinte noi învățăm dintr-o singură cărțulie? Dar câte le memorizăm din prima?
În această cărțulie avem parte de un dicționar explicativ modern, distractiv și pe înțelesul tuturor. Câteva exemple:

📝 „adrenalină” e un hormon secretat de sânge în situații de stres.
În operă: „Câteva secunde mi-a fost teamă. Inima îmi bătea tare. Adrenalină, nu jucărie!”

📝 „vizavi” este un cuvânt împrumutat din franceză (vis-a-vis) și înseamnă „în față, peste drum” .
În operă: „ Magazinul este vizavi de școală.”
📝 „persuasiv” înseamnă că are darul să convingă pe cineva.
În operă: „ Mă ajută vocabularul meu bogat și tonul meu persuasiv” 🙂

📝 „Tsunami” este un val uriaș, care se propagă față de valul obișnuit.
În operă: „După pauza mare. Clasa se revarsă ca un tsunami. Noi suntem diferiți de celelalte clase. Acolo mai apare sporadic câte un val; la noi, nu… la noi tsunami.”

Din curiozitate:

Cine știe istoria apariției unei mașini de spălat rufe?
Cine știe istoria apariției unui telefon mobil?

Dar istoria unui telefon mobil care a nimerit în mașina de spălat și striga după ajutor agățându-se cu disperare de fiecare separeu al cuvei?

Dar istoria puștiului ce a rămas fără telefon mobil „tocmai” pentru câteva zile?

Concluzia copilului: „Era așa interesant fără telefon!” 😀

Dar cum rămâne cu amintirile din copilăria părinților? Ați avut parte de fericirea de a vă bucura de ele? Le mai țineți minte?
În acest volum al cărții avem parte de câteva amintiri frumoase povestite de mama unuia dintre băieței. Le puteți descoperi citindu-le împreună, copiii și părințiii.

Eu chiar și acum, fiind mămică deja, ador întrunirile de familie, când părinții ne povestec aventurile sale din copilărie. Ascultăm și ne amuzăm împreună, bucurându-ne de timpul petrecut împreună.
Este cea mai fumoasă și cea mai importantă perioadă, din punctul meu de vedere, în care toți membrii familiei, de la mic la mare, respirăm și râdem în unison simțindu-ne fericiți și binecuvântați!

♥ ~ℓo√ﻉ~ ♥

Desigur, ghidușii și experimente, provocări și descoperiri, au făcut eroii noștri mult mai multe, decât cele descrise mai sus, dar vă las să le descoperiți și să le savurați personal, din plin. ツ

Unul dintre mesajele cărții este:

„Pentru toți copiii mici și mari.

Trebuie DOAR să crezi în tine, să fii fericit și să fii perseverent!!! Cunoștințele se adună în memoria ta fără să-ți dai seama. Bucată cu bucată, așezate cu migală și îndemânare, construcția va deveni durabilă și frumoasă. Răbdarea este o calitate foarte prețioasă.”

❤ Trăiește din plin și bucură-te de viață !!! ❤

Cartea o puteți cumpăra făcând clic pe oricare poză din articol .

Ce cărți a mai scris autoarea Petruța Petre și despre ce sunt ele puteți afla făcând clic mai jos pe denumirea operei interesate.

❤ „ÎN NUMELE IUBIRII”

❤ „ÎNTÂMPLĂRI CU PUȘTI” (vol. II)

❤ Lectură plăcută! ❤