Haideți să ne cunoaștem!

1 ❤ 10 momente importante din viața mea

Născută … ❤ … în orașul Fălești (Republica Moldova).
Frați/surori… ❤ … o soră.
În copilărie mă vedeam… ❤ … profesoară.
Obiectul preferat la școală era… ❤ … limba franceză.
Ghidușia rămasă în memorie este …(la ce vârstă)… ❤ … momentul în care învățam să citesc, iar mama, citindu-mi propoziții și poezii, mă punea să repet din urma ei. Ținerea de minte (bună) mi-a permis luxul de a memoriza cele auzite, astfel încât părea că eu citesc cu o ușurință extraordinară. Se întâmpla pe la 5-6 anișori.
Prima dragoste „am simțit-o” la vârsta de… ❤ … 14-15 (cred) 🙂
Autorul care m-a făcut să visez este… ❤ … Emile Zola.
Cartea preferată este… ❤ … Aici voi menționa (inevitabil) două: „Și tu ești singur?” de Aurelian Silvestru și „Lupii trecutului” de Natașa Alina Culea.
M-am apucat să scriu (din motivul)… (la ce vărstă)… ❤ … de la o vârstă fragedă. De fapt, chiar din școală am descoperit pasiunea pentru scris. Iar ceea ce la început părea o pasiune sau o simplă îndeletnicire a devenit mai apoi o parte din mine fără de care nu îmi imaginez existența. Scrisul îmi este indispensabil. Prin el plâng, râd, visez. Scriu, pentru că astfel toată avalanșa de emoții și trăiri prinde un alt contur. A fost ca o necesitate, o nevoie acută de o eliberare sufletească. A venit ca o furtună pe mare: neașteptat și neanunțat. Însă acum e parte din mine. Scrisul e o boală pentru cel care scrie și un leac pentru cel care citește.
Începând cu vârsta de 15 ani deja publicam articole de proză scurtă în Revista „Noi”. Acolo a și început traiectoria mea literară, ca mai apoi să public un roman (anul 2016).
Acum stau (unde)… ❤ … fac naveta între Chișinău și Fălești.

2 ❤ Prima mea scriere este (și la ce vârstă)…

… ❤ Nu știu exact care a fost prima mea scriere, dar printre primele articole de proză scurtă care au apărut în Revista „Noi”, dar și pe blogul meu sunt „Nevoia de lacrimi”, „Omul puternic”, „Acasă” etc.
Am să citez ultimul alineat din textul Acasă:
“Nicicând, nicăieri, nimeni nu a fost mai fericit decât acolo unde şi-a auzit pentru prima dată mama strigându-l pe nume…”

3 ❤ Prima mea publicație este… (genul literar, de unde vine ideea, mesajul cărții, dedicația, titlul vine primul sau ultimul, mai importantă este emoția/mesajul/…)

… ❤ Un roman. Se întâmpla în anul 2016 și se numește „Singură cu mine”. Ideea a venit spontan și nu știu dacă a existat un punct exact de pornire, întrucât pe mine mă inspiră de la cele mai simple până la cele mai complexe lucruri. Dar cel mai mult mă inspiră oamenii și modul în care aceștia aleg să acționeze.
„Singură cu mine” este o reflecție asupra vieții, iubirii și a relației cu oamenii din jur. Eu consider că este o meditație profundă asupra amalgamului de stări și emoții pe care le trăiește un om îndrăgostit, dar și unul dezamăgit, pentru că drumul de la euforie la deziluzie îl poate constitui un singur pas, iar acela să se numească dezamăgire.
Romanul nu este unul despre singurătate, ci despre puterea de a învinge singurătatea, iar eu îmi doresc din suflet ca cititorii mei să înțeleagă faptul că „…mai bine să fii singur/ă cu tine, decât singur/ă cu cineva…”

4 ❤ Lucrările scrise până la momentul actual sunt …

… ❤ romanele „Singură cu mine” (anul 2016) și „Să nu mă lași” (anul 2018). Aici mă refer la cele publicate. Pe lângă asta, am publicat și lucrări de proză scurtă, poezii în vers alb, dar și o nuvelă (pe blog).

5 ❤ Cea mai mare provocare din viața mea este (a fost)…

… ❤ să îmi înving temerile și să ies în fața unui public vast (cititori, critici și scriitori) cu ceea ce am scris. Uneori mă întreb cum am reușit să am acel dram de curaj, să fac acest pas și astfel să mă autodepășesc. Dar cred că nimic nu e în zadar și dacă astăzi pot veni în fața cititorului cu cele două romane, sper ca în viitor să am cel puțin tot atâta curaj să vin cu următoarele lucrări pe care le am în minte și suflet, pentru că provocarea continuă… 🙂
Aș mai putea adăuga o provocare literară scrierea romanului „Infinitul dintre noi”. Treisprezece, început în anul 2016, finisat aparent, apoi am revenit la el de cel puțin trei ori și acum o fac din nou. De ce? E greu de zis? Prea greu subiectul? Prea încăpățânate personajele? Prea dureros mesajul? Prea mult cer eu? Nu știu încă. Cert este că îl vreau la o formă la care încă nu am ajuns. Dar lupt și îmi doresc să capete acea formă, pentru că este un subiect actual, aspru și greu de asumat. Este o lecție pe care îmi doresc să o însușească mulți. Sau cel puțin, să o înțeleagă…

6 ❤ Cel mai mare critic al operelor mele…

… ❤ sunt eu însămi. Este greu să ajung la o deplină mulțumire față de ceea ce scriu sau ceea ce fac. Mereu trăiesc cu impresia că aș fi putut mai mult. Și cred că asta e bine, pentru că mă obligă la o muncă continuă, iar munca înseamnă progres.

7 ❤ Iubitorii de carte pot procura cartea mea…

… ❤ de pe pagina editurii PRUT, în rețelele de librării ProNoi, Librarius, Cărturești, Făt-Frumos, Dacia, BookStore, dar și în România pe libris.ro, eMag.ro, librarie.net etc.

8 ❤ Cartea cu care mă delectez acum, când am un minut liber (dacă îl am) este …

… ❤ … „Visele nu dorm niciodată” de Natașa Alina Culea.

9 ❤ Sportul și alimentația în viața mea…

… ❤ sunt importante, întrucât înseamnă viață. Nu trebuie neglijat nici un aspect al acestor două elemente. Dimpotrivă, combinate corect – fac minuni. 🙂

10 ❤ Acum scriu …

… ❤ un nou roman. Pe lângă cele două publicate, am unul finisat care așteaptă să vadă lumina tiparului, însă din cauza situației epidemiologice trebuie să mai stea la rece, însă este un prilej în plus de a mai munci la el, de a-l mai redacta și de a-i aduce îmbunătățiri, pentru că cititorii merită tot ce e mai bun. Așa cum am mai spus: procesul scrierii unui roman este mai ușor decât cel al publicării, pentru că la publicare apar alte detalii care cer a fi puse la punct, iar munca se dublează. Însă e frumos!

11 ❤ Personajele de sex opus mi se dau…

… ❤ surprinzător, dar ușor. Probabil pentru că am undeva și o stofă de psiholog. Mi se spune adeseori că această profesie mi s-ar potrivi, întrucât știu să analizez caractere umane, să intru în pielea acestora și probabil asta mă ajută atunci când vine momentul să îmi creionez propriile personaje, să intru în situațiile lor, să pătrund în gânduri și să le creez destine. Personajele de sex opus sunt, uneori, chiar mai intrigante pentru mine (atunci când vine vorba să mă pun în pielea lor).

12 ❤ Cât de greu/ușor îmi este să trec de la lucrarea scrisă deja la una nouă?

… ❤ Nu îmi este greu să trec la ceva nou, dar oricum am nevoie de timp. De ce? Pentru că este ca și cum ai începe să trăiești o nouă viață, iar asta implică răbdare și dedicație. Mi se întâmplă să îndrăgesc personaje create de mine, iar altele – să le discplac întru totul, deși sunt tot rodul creației mele, însă de orice tip, personajele reprezintă prototipul anumitor oameni. Și în viață se întâmplă să ne simțim atașați de unii oameni, iar față de alții să simțim repulsie. Pentru a trece de la o lucrare la alta am nevoie ceva timp în care să mă adun, pentru că în viață e nevoie mereu de timp, iar noi, oamenii – ducem lipsă de timp.

13 ❤ Pasiunile mele sunt scrisul și ….

… ❤ … limbile străine. Asta am și ales să studiez pentru viitor.

14 ❤ Când scriu (e nevoie de liniște totală și multă concentrare /o fac cu muzica pornită / …)…

… ❤ în general am nevoie de liniște atunci când scriu. Și e preferabil să o fac noaptea, pentru că atunci sunt mai productivă, iar inspirația e mai puternică. Evident, e nevoie de multă concentrare, însă uneori o melodie potrivită îmi poate fi de ajutor și chiar mă poate inspira. Depinde mult de dispoziția și starea mea sufletească.

15 ❤ Slăbiciunile mele sunt…

… ❤ florile, cărțile și …zilele de iarnă în care afară ninge.

16 ❤ Activitatea mea poate  fi urmărită de cititori pe …

… ❤ pagina de Facebook : „Singură cu mine”  dar și pe blogul cu aceeași denumire „Singură cu mine”  . Acolo scriu aproape zilnic.

17 ❤ Literatură asemănătoare ca stilul meu (nu am întâlnit/ am întâlnit la…)…

… ❤ nu știu pe cât de asemănătoare sau diferită e literatura mea de cea a altor scriitori de generația mea și nu doar. Cred că fiecare își are propriul stil care îl definește și chiar dacă într-un punct ajungem să ne asemănăm, cu siguranță ne vom deosebi în altceva. Dar îmi place să învăț de la scriitorii noștri care, de altfel, mă și ghidează în drumul meu literar, iar aici aș vrea să-i menționez pe Aurelian Silvestru, Vasile Romanciuc, Iulian Filip, Leo Bordeianu și Vladimir Beșleagă.

18 ❤ Opera (creația artistică) mea iubită este… scrisă de…

… ❤ … Aurelian Silvestru. Îl consider scriitorul meu model.

19 ❤ Dacă aș avea şansa să călătoresc în timp şi spaţiu aș vrea să merg… (De ce?…)

… ❤ Într-un alt univers, dacă acesta ar exista. Mi-ar plăcea să descopăr alte dimensiuni, alți oameni, alte păreri. Însă mereu m-aș întoarce acasă…

20 ❤ Dacă aș avea posibilitatea să mă întâlnesc cu vreun personaj literar, acesta ar fi…  (De ce?…)

… ❤ Ștefan Gheorghidiu din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu. De ce? Pentru că m-ar tenta o discuție despre drama îndrăgostitului de absolut, dar și despre „iubirea ca un proces de autosugestie…”

21 ❤ O zi din viața mea …

… ❤ nu se deosebește prin ceva special de o zi din viața altcuiva. Sunt un om simplu, iar activitățile mele sunt printre cele mai simple. Diminețile mi le încep cu o cafea în aer liber, pe parcursul zilei citesc, mă documentez, scriu, caut, mă mai și joc (cu sora mai mică), revin în lumea copilăriei, mă odihnesc, iar seara intru în lumea mea plină de mister și savoare: literatura. E adevărat că se întâmplă să scriu și pe parcursul zilei, pentru că ideile pot apărea oricând, însă momentul meu de plăcere absolută vine la sfârșit de zi, când toate se așează la locul lor, iar eu pot să stau de vorbă pe îndelete personajele mele. 🙂

22 ❤ În lumea în care trăiesc îmi displace …

… ❤ falsitatea și materialismul. Nu-i voi înțelege niciodată pe cei care trăiesc doar după principiul avuției. Nu-i voi înțelege pe cei avari și hapsâni, dar nici pe cei care încearcă să pară ceea ce nu sunt.

23 ❤ Editura cu care colaborez este…

… ❤ PRUT.

24 ❤ Cum aș motiva o persoană să se apuce de citit ?

… ❤ Oferindu-i în dar o carte bună și rugându-o să citească prima pagină de față cu mine.

25 ❤ Planurile/viziunile mele pentru frumosul viitor sunt…

… ❤ să muncesc asupra mea, să citesc mult, să mă perfecționez și să scriu. Sper să-mi reușească ceea ce mi-am pus deja în gând și sper ca (cel puțin) cele două romane pe care le am nepublicate să vadă lumina tiparului. Totodată, mi-ar plăcea să pot publica o cărticică mică de aforisme și poate și ceva din textele mele de proză scurtă. Dar pentru asta am nevoie de sănătate, răbdare și multă muncă!

Și câteva cuvinte pentru toți iubitorii de carte …

❤ Citiți zilnic ceva! Măcar o pagină, măcar un rând! Alimentați-vă sufletele cu lumină! Alimentați-vă mintea cu lectură! Deschideți pagina unei cărți și veți găsi un prieten pregătit să vă asculte gândurile și să vă ofere un sprijin! Amintiți-vă mereu că aveți un confident de nădejde la doar o răsfoire de pagină distanță! ❤

❤ O discuție frumoasă și interesantă ❤

Eu vă mulțumesc mult pentru acceptarea acestei provocări, stimată Marinela, dar și pentru împărtășirea atâtor momente frumoase din viața Dvoastră.
Vă doresc mult succes în tot cev-ați propus. Să vă bucurați de un număr mare de oameni ce vă admiră sincer creațiile, iar noi cu drag vom urmări toate noutățile Dvoasră literare apărute.
Să puteți culege mereu și oriunde acea inspirație necesară pentru a crea și a face lumea și omul din ea mai frumoase și mai bune.

❤ Sănătate și numai bine! ❤

Pentru a accesa mai ușor paginile Autorului puteți face clic pe oricare poză sau pe denumirea conturilor din articol.
Cărțile le puteți comanda făcând clic pe site-urile indicate mai sus.