„Iubirea te schimbă, draga mea copilă!”

România este frumoasă. E pace și dragoste. În jur sunt multe familii fericite cu părinți și copii zâmbitori. Dar într-o clipă totul s-a schimbat. De acum aceeași Românie devine dezastruoasă fiind implicată într-un război teribil ce duce la destrămări de familii și oameni morți. Peste tot e doar suferință, lacrimi și multă frică ce paralizează orice fel de acțiune, atât în mișcare, cât și în gândire.

„- Totul a început în vara anului 1941. Văzusem o rochiță într-o vitrină și…”
Cât timp a trecut?… Of, oare cât timp a trecut de atunci? …
Știu! Acum știu cât a trecut de atunci. O viață de om!…
– Și acum am patru copii, opt nepoți și doisprezece strănăpoți de care sunt foarte mândră.”

Dar să depănăm toate evenimentele acestei povești fir cu fir.

„- Of, copila mea, nici nu știi cât de rău îmi pare pentru ce trebuie să trăiești. N-am crezut niciodată că vei apuca aceleași vremuri pe care le-am trăit și noi, când eram de vârsta ta. E cumplit. Războiul e cumplit.
– Mamă, dar nu e atât de rău! În afară de câțiva nemți zăriți pe ici, pe colo, nu s-a schimbat mare lucru. …ești mult prea pesimistă!…
– Sunt pesimistă, cu toate că mi-ar plăcea să cred că sunt realistă, iar tu prea copilăroasă și sper din tot sufletul să rămâi așa, să nu te schimbi prea curând, să nu te facă aceste vremuri să renunți la vise și mai ales la optimismul tău!
– Mamă,te rog! Chiar vreau acea rochie, e pur și simplu superbă!
Se aplecă și mă sărută ușor pe obraz.
– Hai, du-te să-ți iei rochia aia până se trezește tatăl tău! Te îmbraci cu ea la cina din seara asta.”

Ce a urmat?
Plăcerea de a măsura rochia mult dorită. Dar, care a fost brusc întreruptă de o sirenă și o mare forfoteală între oameni. Și în consecință instalarea stării de panică peste tot.
În gând îmi răsuna doar:
„-Noi suntem cei trei mușchetari! spunea tata mereu.
– Toți pentru unul și unul pentru toți! continuam râzând, făcând-o pe mama să zâmbească.”

Sunt Ana…

și pentru mine „Totul s-a oprit atunci și acolo”, rămânând într-o hibernare sentimentală, fără emoții, dorințe, necesități,…
Iar asta este chiar povestea mea, despre:
* cum din fata adorată a părinților săi, o pianistă cu un viitor frumos și mult promițător, într-o secundă, m-am transformat într-o orfană spălătoreasă de vase în cantina nemților;
* coșmarul când „era să fiu violată de un animal sub forma de om!” și fericirea de a fi salvată de un străin, un neamț, dar și despre faptul că nu puteam spune despre asta nimănui, deoarece nu aș fi fost crezută;
* faptul că nu am avut cu cine să sfătuiesc, cui să mă plâng sau să-i cer ajutorul;
* despre simpla, dar foarte importanta și necesara, îmbrățișare de sprijin de care nu am avut parte niciodată și despre multe multe altele.

Mama mea mereu spunea: „Fiecare chip este o hartă care indică trecutul, prezentul și viitorul unei persoane!” – cuvinte pe care le-am înțeles doar cu trecerea timpului.

Dar ce poate aduce un război în viața oamenilor decât tristețe sau pierderi? Este oare loc aici de prieteni adevărați sau de o dragoste frumoasă despre care ai vrea să te lauzi strigând în gura mare? Dar invidia și răzbunarea unde sunt? Și gelozia unde a dispărut (și a dispărut ea oare)?

Am iubit și am fost iubită. Dar a urmat o despărțire dureroasă de bărbatul drag pe care de abia l-am întâlnit, cu care am fost la prima întâlnire, cu care am simțit gustul dulce al primului sărut și care mi-a dăruit prima noapte de dragoste, cu care am avut parte și de prima ceartă de familie și fără de care nu aș fi simțit nimic din toate astea.
Și apoi… o supraviețuire cu un copil mic în brațe fiind însărcinată cu al doile, apoi „a venit” și al treilea (de unde?) fiind nevoită să fur și să mă înjosesc pentru a-mi hrăni măcar puțin copiii.
Tata meu mereu spunea: „Ești puternică, la fel ca mama ta!” și doar trecând prin tot acest calvar i-am dat dreptate cuvintelor sale.

„- Vreau să fiu iubită! Vreau să mi se spună că sunt frumoasă! Vreau să fiu alintată! Vreau să fiu protejată!”

„De la primul sărut am știut că n-o să mai pot trăi fără ea. Era tot timpul în mintea și în capul meu. Mă îndrăgostisem de ea. M-a schimbat. Eram egoist, nu-mi păsa de altcineva, dar bunătatea ei a fost molipsitoare. O iubeam mai mult decât orice…”

Dacă aș fi întrebată: „Despre ce este cartea?”, aș răspunde ferm: „Despre tot și despre toate!!!”. Despre viață și moarte, pace și război, case și ruine, credință și disperare, opere cântate la pian și vase dereticate în bucătărie,… Dar în special despre „săgețile lui Cupidon” care au aprins flacăra unei dragoste frumoase și interzise, sincere și pure, plină de emoții dar fără de cuvinte. Și nu în ultimul rând despre o prietenie adevărată, care se pierde, se caută cu disperare și se regăsește chiar și după cincizeci de ani. Este o istorie despre momentul în care ajungi la un capăt de drum și nu știi încotro s-o apuci. Despre locurile care-l marchează pe om, despre perioada de maturizare și acei factori declanșatori ce te ajută să ajungi acolo printr-o metodă „expres”. Despre o promisiune făcută și motivele care nu-ți permit să cedezi fără a o îndeplini. Este acea poveste care ne demonstrează că „Un om tare, când e lovit, își sporește puterea.” (Seneca) și că dragostea adevărată este cel mai frumos și puternic sentiment care îți dă puteri pentru a transforma imposibilul în posibil.
Aș putea să vă relatez mult mai multe din și despre această poveste, dar, această istorie trebuie parcursă filă cu filă și simțită personal trecând acest drum alături și împreună cu eroii săi.

Cartea o puteți cumpăra făcând clic pe oricare poză din articol .

Ce cărți a mai scris autoarea Simona Lungu și despre ce sunt ele puteți afla făcând clic mai jos pe denumirea operei interesate.

❤ „PREJUDECĂȚI. O IUBIRE INTERZISĂ” (în curând)

❤ Lectură plăcută! ❤

În articol, cu acordul scriitoarei, sunt prezentate poze și din arhiva sa personală.