Este prima carte a autoarei Véronique Ovaldé citită de mine.
Mi-a plăcut denumirea cărții, apoi am citit descrierea data de librărie, și m-am hotărât să o citesc.

Așa începe povestea:

Trăiește o familie. 

Fiica Rose:

„Pe mine mă cheamă Rose, ca pe mama mea. … nu bis… nu a doua… ”
„Aveam cincisprezece ani. Dar vârsta mea nu avea sens. Pe dinăuntrul meu, eram, o doamnă foarte bătrână – o doamnă plină de înțelepciune, spunea mama -, cineva care știa să gândească, care se panica la ideea numărului de centimetri care-i  rămâneau de trăit, o doamnă cu o memorie foarte bătrână și cu momente de mare confuzie. Dar, văzută din afară, eram o fetiță grasă care n-avea de gând nici să crească, nici să aibă cândva ciclu, nici să fie nevoie să se gândească serios la a merge mai regulut la școală – la o școală normal, se înțelege. (Mama ar fi adăugat, nu ești grasă, nu ești grasă, nu ești grasă, ai un sex-appeal extraordinar…)

care fregventa un Institut pentru „persoane speciale”
„micuța merge la o școală specială pentru supradotați sau o școală pentru nebuni furioși…”
„…la Institut, în această sălbăticie, cu tenebrele și cu doctorii care galopau, cu strigătele și cu mirosul de mâncare ce se instala sub patul meu…”

Mama Rose

despre care se spune:
„… concludent,i s-a spus că era lesbiană, dar aceasta era o reputație construită curent în jurul fetelor frumoase…”
„El s-a simțit distrus și umed, așa a gândit el, curvă, mă simt distrus și umerd,…”

„Dar Rose nu remarca și nu se gândea la nimeni. Era doar o prințesă, cu pălăria ei conică și voalurile ei, cu trena ei de opt metri și brățările clinchenitoare la încheieturile mâinilor,”

„Mama era cea mai în vârstă și cea mai vulgară – din cauza contrastului dintre sprîncene și păr – dar tinerele porumbițe o priveau râvnind, ghicind, ele și cu mine, mistere sexuale, secrete care aveau lăgătură cu carnea și cu bărbații.”

Tata fiicei Rose

director de circ:
„nu-i spunea în fața mea altfel decât domnul Loyal…”

„Rose (fiica) stă acasă, în marea parte din timp la locul său preferat (terasa apartamentului) în apropierea iepurilor pe care-i creșteau și apoi îi mâncau. De sus îi plăcea să vadă când vine de la serviciu mama. Întro zi și-a pus pe ea noua sa pelerină cu căptușeală de satin fucsia și a hotărât să sară peste fereastră. A dus lucrul până la bun sfârșit… Dar au salvat-o jaluzelele unei vecine.”

În acea perioadă de distracșii cu sărituri și apoi, a așteptărilor ei la geam, a dispărut Mama Rose. Rose fiica a încercat să afle ce s-a întâmplat. Și a aflat multe lucruri interesante! Doar că multe dintre ele s-au adeverit a fi inventate, chiar de ea.

În acest stil este scrisă toată carte. Este o opera care  mi s-a dat mai greu la citit. M-a tot scos din zona mea de confort prin modalitatea scrierii:

La sigur sunt iubitori ai acestui gen de scrieri (ar fi normal ca fiecare lectură să-și aibă cititorul său), dar eu mi-am dorit doar să duc cititul până la un bun sfârșit cu speranța că până la urmă mă va prinde lectura.

❤ Lectură plăcută! ❤

În articol sunt prezentate poze din google.