„Nu vi se întâmplă, din când în când, să vi se agațe, așa, ceva, de suflet? Ca de pildă o vorbă, un sunet, o frântură de melodie, care… Mie, da!…”

Liceenii – un roman, despre frumoasa și deosebita perioadă de adolescență, cu prieteni adevărați, dragoste sinceră, colegi diferiți, profesori care te învață nu doar din carte, cu părinți care te încurajează și știu că stima de sine contează, cu sfaturi utile și, desigur, cu multe-multe momente haioase.

„Ani de liceu,
Cu prietenii pe viață,
Scumpii ani de liceuȚ
i-i vei aminti mereu,
Ani de liceu,
Enigmatica prefață
La romanul ce e doar al meu…”

Mihai – „proaspătul licean de clasa a X-a luase o hotărâre: în noul an școlar trebuia să facă o cucerire, o triplă cucerire ce se chema Dana, Isoscel, Mihai! Da, da, Mihai, pentru că, în primul rând, pe sine trebuia să se cucerească, cu sine trebuia să se lămurească bine ce se întâmplă și, mai ales, încotro să-și îndrepte zborul și cum să-și regleze ritmul bătăilor de aripi…”
Este o fire ambițioasă și perseverentă: „Per aspera ad astra – Pe căi aspre către stele” .
Își iubește și stimează nespus părinții și ține mereu cont de povețele lor: „Să înveți, Mihai, să înveți, băiatul mamei! […] Singura zestre care nu se pierde este învățătura!”, „Eu am încredere în tine, Mihai, băiatul tatei.”
Are un bun prieten din copilărie, Ionică, cu care sunt colegi de clasă la liceu.
Și este îndrăgostit, de colega sa de clasă Dana: „Dana și soarele erau pentru el totuna! Adică viață!” Când voia să adoarmă se gândea la Dana „dar somnul n-a vrut să-i mângâie genele. A fâlfâit, în câteva rânduri, prin apropiere, cu niște aripi obosite, și-apoi s-a dus, speriat de vârtejul din mintea băiatului”.

Dana – „Dana cea frumoasă, cu ochii ei căprui și catifelați, cu părul negru, ușor ondulat, acum tuns scurt, cu fața bronzată, cu trupul zvelt și unduitor.”, Este o fire sensibilă și o persoană corectă în toate. Vorbește mereu sincer, ca într-o confesiune pe care o faci doar pentru tine. La început de an școlar, ea se întâlnea cu colegul său de clasă – Șerban – care în scurt timp devine malițios. Acest comportament s-a răsfrâns și asupra relațiilor dintre ei, și, „lovită parcă în suflet […] O încrâncenare se deșteaptă în ființa ei.”

Ionică – cel mai drăguț și nostim personaj, șotiosul și „Boroboața” din clasă. Nimic nu se trece fără intervenția sau participarea lui
„– Fac ce fac și iar ajung „vedetă” […] Am și eu talentele mele, măi băieți!”
„Rog blazoanele dumneavoastră să scuze blazoanele noastre!”

Geta – iubita lui Ionică. O fată mereu cu zâmbetul pe buze și cu o voce frumoasă.

Isoscel este profesoara de matematică – „puișor” este apelativul ei pentru liceeni. Este profesoarea care apreciază cunoștințele fiecărui elev la justa lor valoare.
„—Ei, Ionică, vezi că se poate? Nouă! exclamă, bucuroasă. Ia să vedem acum dacă îți iese media.
—Îmi iese și cu opt! mărturisește Ionică, fericit.
—Da, dar tu meriți nouă! zice Isoscel, așa că nouă îți pun în catalog…”

Socrate – dirigintele și prietenul elevilor, cel ce mereu trăiește alături de „copiii săi” orice situație plăcută sau mai puțin plăcută, cel ce știe „[…] că cei mai buni cunoscători a ceea ce reprezentăm suntem noi înșine” iar „…prietenia adevărată nu înseamnă renunțare la cinste, la adevăr, la principialitate!”

Anul școlar înainta… „Toamna – cu suflet de blândă aducere-aminte și chip de lumină – își trăia ultimile zile. Frunzele, rumenite în baia potolită de aur celest, freamătă deasupra oamenilor, deasupra pământului, deasupra amintirilor”.
A urmat iarna cu magicile sale sărbători de sezon. Iar apoi a venit și primăvara fermecătoare. „Era într-o dimineața frumoasă […] era plăcerea lui deosebită de a fi martor la nașterea luminii, care venea în viața lor – a oamenilor”.

Și, iată că, a sosit și ultima zi de liceu… Țârâitul soneriei îi anunță că anul școlar pentru elevii clasei a X-ea B s-a terminat. Dana i-a dăruit lui Mihai, un trandafir. Mihai, i-a pus la gît salba maramureșeană a mamei sale.

Am citit cartea și am vizionat și filmul, încă o data 😀 – este frumos și amuzant în același timp. Cartea se citește ușor și repede și în ea găsim multe momente neredate în film. Mi-au plăcut ambele și le recomand cu drag.

„Suntem ceea ce suntem datorită faptelor noastre, iar măsura lor este aceea a puterilor proprii, a ceea ce izbutim, în primul rând, prin noi înșine, prin ce vrem să putem.”

Cartea o puteți cumpăra făcând clic pe oricare poză din articol .

❤ Lectură plăcută! ❤

În articol sunt prezentate poze din google.