„Pene, morminte și flori” – ⋞recenzie⋟




„PENE, MORMINTE ȘI FLORI”
M.K. Lynn

roman dark fantasy (374 pag)
Cartea întâi a seriei – PENE
Editura ”Petale Scrise”, 2019

„Cât de dulce poate fi să trăiești…”

Cartea „Pene, morminte și flori” este scrisă de autoarea noastră, româncă, tânără, drăguță și acum pot spune cert talentată, Maria Buboc!!

Opera te ține în suspans pe întreg parcursul studierii ei, stârnindu-ți curiozitatea evenimentelor ce urmează, și ulterior cu descoperirea gândurilor și sentimentelor ascunse acolo.
Atmosfera de dragoste și romantism ce plutesc în aer, natura descrisă frumos, suspansul şi misterul decurgerii evenimentelor, redate de Autoare sunt atuurile ei pentru dorința cititorului de a înainta în lectură și de a ”trăi” evenimentele alături de eroii cărții.
Cartea se citește foarte ușor, datorită modalității în care este scrisă. Mie mi-a plăcut mult și recomand opera spre a fi citită.
Iar eu abia aștept să apară și să lecturez cea de a doua cartea
V-am intrigat? și acum subiectul:

Trăiau odată, întro casă mare, o familie: mama, tata, patru copii ai lor (două fete și doi băieți), o mătușă și o prietenă de familie. Și parcă totul începe ca întro poveste, dar, mai locuia cu ei și … un Gardian al Îngerilor Luminii. Mama si trei dintre copii erau Îngeri ai Luminii.

”Magia nu se amestecă. Plodul unui cuplu interrasial poate fi doar de rasa unuia dintre părinți”.

Și cu aceste cuvinte opera și ”aventura” fantasy începe…

Klauss este primul fiu, este pictor.
” Îi plăcea să se închidă între cei patru pereți, în cutia lui, unde putea să deschidă uși oriunde și-ar fi dorit. Între acei pereți putea avea orice – libertate, prieteni, iubită.”

Cândva a iubit o Nimfă.
„Hai să-ți spun un adevăr valabil în orice situație, începu ea, sprijinindu-se de masă. Dacă iubești cu adevărat, defectele devin neimportante. Dragostea pură e rară, dar e singura care dă sens vieții.”
Nu-i plăceau mulțimile și își ura familia (de ce?)

Fleur este fiica mai mare.
Alergările de dimineață îi ajutau să gândească în liniște și să se ferească de ”ochii” lumii și ai Demonilor, respirând cu aerul proaspăt al dimineții.

„Trebuie să încerci totul, ca să știi ce să eviți în viitor. Moartea îți va aduce aminte de toate dezamăgirile.”

Dar, într-o zi
”Un geamăt lung sparse liniștea dimineții. Fleur îl auzi clar și deslușit, deși avea căștile în urechi. … Întins pe jos, în noroi, cu picăturile de ploaie șiroindu-i pe corpul dezgolit, era un bărbat, un Înger, … cu sângele ce se scurgea în balta de sub el… Bărbatul ridică privirea … Bărbatul se uită din nou la ea și întinse mâna, căutând ajutor. … Rana nu se închidea… Să o fi făcut oare Demonii? Nu avea timp să gândească…”
L-a ridicat și l-a ”târât” acasă, spre adresa indicată de bărbatul rănit…
Ăsta a fost primul ei pas în lupta contra forțelor întunericului și cunoștința ei cu John (Înger al Luminii) și Ben (Gardian).

Gardianul familiei Adrian murise subit… neclar… în pragul casei…
Și fata a început să se întrebe: De ce? Cum? Cine e vinovat? Și, Cine va fi noul Gardian al familiei lor???
Dar, de-ndată, primi ”o porție” de sfaturi:

”Trecutul rîmâne în trecut. Nu alerga după fantome – nu o să le prinzi.”

”Demiurgul a avut trei cupe, în fiecare dintre ele câte un tip de magie.” Trei lumi ale acestei realități: Terra, Lumea celor Vii, Leeferion, Lumea celor Morți și Evelyon, lumea Zeilor.”

Peste tot este:
*… dragoste și ură, lumină și întuneric, bucurie și durere, fericire și singurătate, … aici totul este o luptă continuă între bine și rău, între îngeri și demoni, între lumină și întuneric. Și nu doar… mai este și pentru putere, pentru coroană, pentru statut. Loreley este Regina de drept a Leeferion-ului, iar Sirin – cea care se vrea și se crede Regină a celor morți.
*… și, pe lângă toate certurile, luptele, încăierările, avem parte de o natură frumoasă:

”- Îmi plăceau iernile. Când seara se făcea atât de caldă, încât frigul de afară nu mai era deloc greu de suportat. Când noaptea stelele pâlpâiau neâncetat și părea că pot să le ating cu crengile… Și când copiii fugeau în jurul tulpinii cu săniile după ei, iar păsările din scorburi făceau mare gălăgie…, spuse ea de parcă fără respirație. A fost frumos.

”Cel mai important lucru în tot Universul era echilibrul. De îndată ce rânduiala tuturor lucrurilor era schimbată, cele trei lumi cădeau pradă haosului, producând mai mult rău decât era necesar.”

”Nu exista absolut niciun sens în încercările lor de a schimba Universul – legile celor trei lumi nu ar fi dispărut niciodată. Demiurgul avusese grijă de asta.”

Au iubit?
Iubesc?
Care e rolul fiecăruia pe Terră și/sau Leeferion?
Ce ”aventuri” le-a pregătit soarta?
De ce este în stare un Înger al Luminii pentru dragostea sa, sau de ce este în stare când nu mai vrea să-și trăiască viața urându-i pe toți?
Ce destin are fiecare?
Și-l merită oare?

Eu deja am o singură întrebare: Ce va urma?.

„Unu, doi, trei Vine Moartea după ei
Patru, cinci, șase Verde fuse, verde `mase
Șapte, opt Nu e verde, nu ești copt
Nouă, zece Ieși afară și petrece!”

Interesantă va fi pentru toți, și pentru cei ce iubesc acest gen de lectură și nu doar.
Merită 

Cartea o puteți cumpăra făcând clic pe oricare poză din articol .

❤ Lectură plăcută! ❤

2 comentarii

  1. Super recenzie! 🙂 M-a incantat si pe mine cartea Mariei! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc mult pentru apreciere, Marius! 🙂
      Maria scrie deosebit ❤
      Această carte nu poate să nu placă 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise