❤ „ Iubirea nu poate muri niciodată. ” ❤

Ioana Dumitrăchescu, scriitoarea care folosește cu îndemânare cuvinte menite să însuflețească o poveste izvorâtă din suflet, să schițeze o pictură din viețile altor oameni, ne bucură cu o deosebită operă. Un roman, o dramă, o poveste a primei iubiri, combinată din fapte reale și întâmplări plămădite ale imaginației autoarei.

„Poveștile de dragoste trebuie să fie adevărate.
Altfel, scriitorii nu le-ar mai scrie.”

Și cu asta începem…

Dragul meu.

Aștept un semn, unul singur, iar apoi îți voi da drumul pentru totdeauna.

Alexandra – „O fată pe cât de frumoasă, pe atât de deşteaptă, zâmbitoare, caldă, fericită şi foarte iubitoare.”

„Era marcată de faptul că nu putea să cunoască sălbăticia iubirii.
Tot ce conta pentru ea în lumea asta mare era cunoașterea sufletelor celorlalți, cunoașterea minții oamenilor și ce anume îi face pe aceștea să reacționeze în anumite feluri. Oare există iubire adevărată? Sau totul pe lumea asta se reduce la nevoile personale și materiale?”

„Fără dragoste nici măcar animalele nu supraviețuiesc, căci ele se caută până la capătul Pământului.”

„Oare unde e cel care mi-ar aprinde cu o sărutare și ultimul vis ceresc?”

În vis…

Un vis… Un vis frumos… Un vis frumos cu un băiat… Un vis frumos cu un băiat de care s-a îndrăgostit…

„Ne iubim? Iubire? Cerul poate că iubește stelele, deoarece le cunoaște mai bine decât ne știm noi propriile inimi. Soarele poate că iubește Pământul, altfel razele lui nu ar lumina planeta. Dar el? De unde știe că mă iubește? Cum putem să fim siguri că este iubire?

O atinse… Iar ea simți.

Un sărut… Era un sărut al nebuniei, al vieții, al propriei lor existențe. Ceva mai viu nici nu exista. Nimic nu mai era la fel și nici nu mai avea să fie vreodată. Întâlnirea lor a aprins acea candelă a iubirii și poate ei habar nu aveau.”

Se trezi…

Florin este iubitul Alexandrei, pe care fata l-a văzut pentru prima oară și de care s-a îndrăgostit în vis.
„Alexandra e răsăritul vieţii mele. Mereu, când mă trezesc, gândul mi-e la ea, mâna mea formează din instinct numărul ei de telefon, sufletul îmi vibrează mereu la auzul vocii ei suave.
Vreau să o dezbrac din câteva cuvinte și să o ating prin câteva fraze.”

„Prezentul este singura realitate.”

„Ei doi singurei au reușit să facă ce nu reușiră alții. Să se iubească indiferent de piedicile ce li se puneau în cale.
Florin și Alexandra trăiau o iubire mai magică decât orice poveste. Fiindcă era vie și era a lor. Nebunia dragostei nu cumoaște limite. ”

Cristi – prietenul cel mai bun al Alexandrei și, cândva, băiatul pe care ea la iubit foarte mult, dar care nu i-a răspuns niciodată la sentimentul pur și frumos pe care i-l dăruia. „Iubirea lor ar fi putut exista în continuare, dacă el nu ar fi fost atât de încăpăţânat.”

Dar, ea îl iubea și punct.

El o vedea doar ca pe o bună prietenă din copilărie.
El ieșea cu alte fete, dar pe ea nu dorea să o vadă cu alt băiat.
El a plecat din oraș, și-a schimbat identitatea și a abandonat-o în fața sorții.
El….

Dar, ea de fiecare dată s-a gândit la el, de fiecare dată l-a iertat, de fiecare dată la găsit, de fiecare dată la recunoscut, de fiecare dată… a plâns de fericire sau…

„Orice dezamăgire pornește dintr-o percepție a minții. De câte ori te-am văzut pe tine așa cum ești și te-am acceptat așa cum nu ești? Gândurile mi-s departe, inima îmi bate, dar tot săracă rămâne, cât timp tu ești în ea, dar totuși nu ești.”

UN TRIUNGHI AMOROS???

Ar fi prea simplu …

Îndrăgostiții se plimbau mereu – în dimineți cu soare, și în zi cu ploaie, și în nopți senine cu cer înstelat. Erau de nedespărțit.
A urmat și o vacanță la mare cu… ambii băieți.

Cum a fost?
Cum s-a ajuns până la asta?
Cum e să te simți ca între ciocan și nicovală, între băiatul pe care îl iubești și cel pe care l-ai iubit (sau poate încă îl mai iubești)?
Cum au evaluat relațiile după?
Ce cale în viață și-a ales fiecare din ei?

O cale…
O cale a dragostei…
O cale a dragostei ce a expirat…

VORBESC CU EA
ÎNCEPUTUL
PRIMA DEZAMĂGIRE
PERIPEȚII PE LITORAL
ALEXANDRA NU MĂ CREDE
INSIST
NU MAI VREAU NIMIC
MĂ GÂNDESC LA EA
DE CE?
TRISTEȚEA LACRIMILOR
O NOUĂ RELAȚIE
CRĂCIUNUL
AMICĂ NOUĂ
LA PLIMBARE
ȘCOALA DE ȘOFERI
NE VEDEM ÎN ALTĂ VIAȚĂ

„Simt că explodez! Nu mai vreau nicio bucăţică din mine să
rămână vie. Mă predau vieţii, îmi pare rău. Nu mai pot să trăiesc aşa, cu atâtea greutăţi.

Nu mai pot să rămân aici. Simt că e prea mult pentru mine această viaţă pe care nu o înţeleg de nicio culoare. Mi-a plăcut să fac cunoştinţă cu oamenii de pe acest Pământ şi cu celelalte fiinţe, însă acum absolut nimic nu mai are rost. Voi pleca şi veţi rămâne aici toţi ceilalţi, gândindu-vă că a existat odată un băiat, care v-a iubit foarte mult şi v-a ajutat când a putut. Dumnezeule!

Adio! Îmi pare rău, dar dacă viaţa nu m-a înţeles pe mine, nici eu nu o înţeleg pe ea. Nu mai am timp. Viaţa mea a expirat! Ne mai vedem în altă viaţă!”

„Florin și Cristi erau amândoi morți, fiecare într-un coșciug. Le putea vedea chipurile decedate, fără viață, hainele frumoase cu care erau îmbrăcați și famiile care plângeau triste după fiecare. Ea era în trecere și urlă cât o țineau plămânii. Plângea după fiecare dintre ei. Nu putea să admită că așa ceva era posibil. Unde era viața din ei? Unde era sufletul lor? Gingășia lor? Rămăsese singură pe lume. Niciun suflet nu o mai iubea. Totul era întunecat, iar cerul plângea și el, vărsând lacrimi sub forma picurilor de ploaie.”

Ce e vis și ce e realitate?

Câte surprize dureroase și neplăcute îi pot fi „rezervate” unui singur om?
Câte lacrimi poate vărsa o persoană ce iubește?
Prin ce calvar poate trece un suflet îndurerat dar încă îndrăgostit?
Oare se mai pot opri din lăcrimat îngerii acestor suflete rănite?

Trecutul – deja și-a arătat surprizele…
Prezentul – era „prezent” într-un fel…
Viitorul – doar multe semne de întrebare…

Alexandra a rămas singură. A rămas doar cu amintirile din trecut…

Timpul se scurgea cumva…
În viața fetei au apărut cunoștințe noi. Două dintre acestea aveau „același” chip ca și al iubitului său.
Cum este posibil? E o nebunie? Sau este chiar el?

„Cine ești tu, care-mi invadezi nopțile cu fantezia ta și-mi împlinești zilele cu dăruirea ta? Cine ești tu, care-mi populezi ființa și-mi adormi conștiința, astfel încât să nu mai pot visa, să nu mai pot gândi și să nu mai fiu eu, ci doar o parte din tine?”

Viața?

„Te-ai întrebat vreodată dacă există ceva dincolo de viaţă? Eu da. Şi sper că, atunci când acel moment va veni, să ne ducă pe amândoi, de mână sau îmbrăţişaţi. Până atunci însă, experienţele să fie totuşi mai frumoase. A noastră este o iubire cu final fericit. Fiindcă, în câţiva ani, vei fi mireasa mea! Şi peste alţi câţiva ani, copiii ne vor lumina existența. Însă, până atunci, vreau să ştii, Ale dragă, că tot ceea ce sunt îţi aparţine. Te iubesc! Şi nu pot să stau prea mult fără tine. Te iubesc şi în sufletul meu vei rămâne pe veci! Această iubire trebuie să rămână în istorie! Știi de ce, draga mea? Fiindcă este unică și are toate ingredientele unei povești nemuritoare. Tu ești fericirea mea și fericirea mea e supremă. Cu multă iubire!”

„Veșnicia este redată acelor suflete care se iubesc până dincolo de viață.”

❤ „ Iubirea nu poate muri niciodată. ” ❤

Cartea o puteți cumpăra făcând clic pe oricare poză din articol .

Ce cărți a mai scris autoarea Ioana Dumitrăchescu și despre ce sunt ele puteți afla făcând clic mai jos pe denumirea operei interesate.

❤ „S-A SFÂRȘIT ÎNAINTE SĂ ÎNCEAPĂ”

❤ Lectură plăcută! ❤