Haideți să ne cunoaștem!

1 ❤ 10 momente importante din viața mea

Sunt născută… la Galați, unde mi-am petrecut primii ani de copilărie. Păstrez orașului și casei unde am deschis ochii o amintire dragă.
Frați/surori… Am un frate mai mic cu un an. Aproape un an, pentru că între noi sunt unsprezece luni diferență. În primii ani eram adesea considerați gemeni din cauza asemănării și a apropierii foarte mari de vârstă. Pe la 4 ani, fratele meu m-a depășit mult în înălțime și confuzia a fost astfel înlăturată.
În copilărie mă vedeam… Mi-am dorit dintotdeauna să fiu scriitoare. Atunci când părinții îmi spuneau că asta nu este o meserie și trebuie să găsesc totuși ceva mai practic, spuneam că vreau să mă fac profesoară de Limba Română.
Obiectul preferat la școală era… Îmi plăcea foarte mult gramatica, mi se părea o bucurie să fac analize pe text. Îmi plăceau orele de Limba Română.
Ghidușia rămasă în memorie… Nu am uitat nicio ghidușie, au fost nenumărate. Una pe care o repetam adesea era să mă sustrag de la somnul de după-amiază, ascunzând o carte sub pat și citind aplecată pe jumătate către covor, după ce mama închidea ușor ușa camerei noastre, convinsă că dormim.
Prima dragoste „am simțit-o” la vârsta de… La patru ani aveam un coleg de grădiniță pe care-l chema Valentin. M-am îndrăgostit de părul lui lung, buclat și auriu. Avea părul acelui Făt-Frumos despre care ne citea bunicul. Stăteam minute în șir în spatele lui, admirându-i părul. Nu-mi amintesc chipul lui, iar numele îmi displăcea complet, așa că decisesem în gând să-l numesc Băiețelul. Chiar și astăzi, în mintea mea numele de Valentin este puternic asociat cu culoarea galbenă, din cauza părului lui.
Autorii care m-au făcut să visez… Cezar Petrescu m-a făcut să mă visez explorator la Polul Nord, Radu Tudoran m-a făcut să mă visez căpitan de corabie, Dostoievschi m-a făcut să mă visez alunecând într-o sanie trasă de cai prin stepele nesfârșite acoperite cu zăpadă, Marguerite Yourcenar m-a făcut să mă visez petrecând după-amieze leneșe în agore pline de discuții elevate, îmbrăcată într-o togă antică, Constantin Gane m-a făcut să mă visez o domniță amenințată de năvăliri turcești, Mihail Sadoveanu m-a făcut să mă visez apărându-le pe toate domnițele lui Constantin Gane, cu spada ridicată deasupra capului. Aș putea scrie pagini întregi pe acest subiect.
Cartea preferată… Toate cele de mai sus: „Fram, ursul polar” , „Toate pânzele sus!”, „Frații Karamazov”, „Memoriile lui Hadrian” sau „Poveste albastră”, „Trecute vieți de doamne și domnițe”, „Frații Jderi”.
M-am apucat de scris… chiar atunci când am învățat să scriu . La opt ani terminasem un caiet cu poezii și povestiri. Motivul mi-e cam greu să-l explic, aș ajunge repede în locuri comune care nu-mi plac – scriu pentru că nu pot trăi altfel și alte astfel de motive îmi par goale de orice sens, sărace în argumente concrete. La o primă vedere, în copilărie am început să scriu pentru că mi se părea cea mai atrăgătoare activitate din lume, îmi plăcea mai mult decât orice alt joc, aproape la fel de mult ca și cititul. Încă mai caut răspunsul profund la această întrebare.
Acum locuiesc… în Ploiești.

2 ❤ Prima mea scriere este (și la ce vârstă)…

Nu știu dacă sunt chiar primele, dar îmi amintesc de o poezie și o povestire, ambele scrise pe la opt ani. Poezia era despre venirea primăverii, iar povestirea era despre o fetiță de zece ani (eroii mei erau întotdeauna puțin mai mari decât vârsta pe care o aveam eu atunci când scriam) care fuge de acasă ca să se facă scriitoare.

3 ❤ Prima mea publicație este… (genul literar, de unde vine ideea, mesajul cărții, dedicația, titlul vine primul sau ultimul, mai importantă este emoția/mesajul/…)

Prima carte care mi-a fost publicată este un roman. Se numește Fotograful Curții Regale și a fost câștigătorul Premiului de Debut al Editurii Cartea Românească, în 2014. Anul următor a câștigat și Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor. Romanul a pornit de la niște fotografii vechi care m-au impresionat foarte mult, primele fotografii făcute în anii 1850-1890 unor bucureșteni care descopereau atelierele de fotografie și portretele.

4 ❤ Lucrările scrise până la momentul actual sunt…

Am continuat tot cu romane istorice, între timp am publicat: „Darul lui Serafim”, cu subiectul plasat în perioada interbelică, „Hanul lui Manuc”, în care este vorba chiar despre perioada în care a fost construit renumitul han, „Ultima cruciadă”, cu acțiunea plasată în anul 1456. Am și cărți care fac parte din diferite proiecte ale Editurii Polirom sau Editura Muzeelor Literare, biografii romanțate cu mare succes astăzi printre cititori: „Povestea Otiliei Cazimir” și „Maria Tănase – O fântână pe un drum secetos”. La inițiativa Editurii Nemira scriu o serie de cărți pentru copii, se numește „Istoria povestită copiilor” și a ajuns deja la volumul șapte. În această toamnă vor apărea volumele opt și nouă, anume „Vlad Țepeș și Ordinul Dragonului ”și „Iancu de Hunedoara și legenda fântânii din castel”.

5 ❤ Cea mai mare provocare din viața mea a fost…

să-mi reiau visul din copilărie și să scriu un roman, să-l trimit unei edituri pentru publicare.

6 ❤ Cel mai mare critic al scrierilor mele…

Cred că eu sunt cel mai mare critic al cărților pe care le scriu. De asemenea mă bazez și pe Laura Câlțea, care-mi face întotdeauna bucuria de a fi sinceră atunci când îmi citește un nou manuscris.

7 ❤ Iubitorii de carte pot procura cartea mea…

Atât romanele pentru copii cât și cele pentru adulți se găsesc în orice librărie și pe site-urile cunoscute de cărți.

8 ❤ Cartea cu care mă delectez acum, când am un minut liber (dacă îl am) este …

„Blândețea nopții”, de F. Scott Fitzgerald

9 ❤ Sportul și alimentația în viața mea…

Nu cred că le acord importanța pe care ar merita-o. Ca sport mă limitez la plimbări pe Bulevardul Castanilor din Ploiești (în hărți se numește Independenței, dar noi toți îi spunem al Castanilor) și mai alerg din când în când pe bandă. Iar la capitolul alimentație prefer să spun care sunt mâncărurile favorite: clătite cu dulceață de vișine sau cireșe, înghețată de fistic, roșii cu brânză aș mânca tot restul vieții, la fel și sărmăluțe cu mămăliguță. 

10 ❤ Acum scriu…

Încă nu s-au lămurit apele în ceea ce privește ceea ce scriu acum, mai am nevoie de puțin timp ca să înțeleg despre ce este vorba.

11 ❤ Personajele de sex opus (le descriu ușor, greu, …)…

Mă descurc perfect cu personajele masculine, nu mi-a fost greu să intru în pielea lor. Cam toate cărțile de până acum au unul dintre personajele principale un bărbat.

12 ❤ Cât de greu/ușor îmi este să trec de la lucrarea scrisă deja la una nouă?

Pot spune cum se petrec lucrurile, dar nu pot judeca dacă asta înseamnă ușor sau greu. Am nevoie de o perioadă de câteva luni ca să ies dintr-un roman pe care l-am terminat. Asta înseamnă că citesc și îmi caut din nou prietenii pe care îi cam neglijez atunci când scriu. Ies foarte mult în oraș în perioada aceasta dintre cărți. Cea mai lungă a fost de aproape un an, după publicarea „Hanului lui Manuc”, carte care m-a solicitat cel mai mult până acum.

13 ❤ Pasiunile mele sunt scrisul și…

cititul. Îmi place foarte mult și muntele, un fel de munte pentru leneși, nu cu ascensiuni complicate, ci mai degrabă cu admiratul unor peisaje de sus, din vârful munților.

14 ❤ Când scriu (e nevoie de liniște totală și multă concentrare /o fac cu muzica pornită /…)…

o fac în deplină liniște și mai ales în singurătate. De obicei aștept ca toată lumea să plece de acasă mai înainte de a mă așeza la masa de scris. O zi de scris înseamnă chiar o zi lumină, adică de la opt dimineața până pe la șapte-opt seara.

15 ❤ Slăbiciunile mele sunt…

din nou, clătitele cu dulceață de vișine sau de cireșe.

16 ❤ Activitatea mea poate  fi urmărită de cititori pe…

Pot fi găsită pe pagina personală de Facebook sau pe pagina de scriitor. Atunci când se apropie vreun nou eveniment sunt destul de guralivă pe Facebook.

17 ❤ Literatură asemănătoare ca stilul meu (nu am întâlnit/ am întâlnit la…)…

Prin subiectele pe care le aleg, cărțile mele sunt asemănătoare celor ale Philippei Gregory. Prin limbajul pe care încerc să-l readuc la viață, cărțile se aseamănă cu cele ale lui Mihail Sadoveanu.

18 ❤ Opera (creația artistică) mea iubită este… scrisă de…

Am mai multe nume aici: Cezar Petrescu pentru „Fram, ursul polar” din copilăria mea, Marguerite Yourcenar pentru „Memoriile lui Hadrian” și pentru „Poveste albastră”, Thomas Mann pentru „Alesul”, Ismail Kadare pentru „Mesagerii ploii”, Elif Shafak pentru „Ucenicul arhitectului” sau Umberto Eco pentru „Numele trandafirului”.

19 ❤ Dacă aș avea şansa să călătoresc în timp şi spaţiu aș vrea să merg… (De ce?…)

Mi-ar plăcea să merg în secole din care avem puține scrieri păstrate, ca să văd cu ochii mei care dintre presupunerile noastre sunt adevărate.

20 ❤ Dacă aș avea posibilitatea să mă întâlnesc cu vreun personaj literar, acesta ar fi…  (De ce?…)

Mi-ar plăcea să am o discuție cu Olguța din „La Medeleni”, de Ionel Teodoreanu, pentru că deciziile pe care le-a luat la maturitate nu se puteau prevedea în copilăria ei, sau cel puțin eu nu le-am prevăzut. M-au intrigat și atunci mi-ar plăcea să vorbeasc despre asta cu ea. Mi-ar plăcea să o cunosc și pe Șeherezada pentru că mă fascinează, este personajul-povestitor care a îmbogățit viața acestei planete cu imaginația ei.

21 ❤ O zi din viața mea …

O zi obișnuită s-a schimbat mult, în ultima vreme. Acum, mă trezesc pe la șapte și muncesc (lucrez într-o companie care în prezent are sediul închis, iar noi toți lucrăm de acasă), am tot felul de întâlniri online cu colegii sau cu furnizorii, petrec mult timp și la telefon. Seara este împărțită între familie și citit. În weekenduri scriu. Deocamdată nu am reluat ieșirile în oraș, adevăratele întâlniri cu prietenii.

22 ❤ În lumea în care trăiesc îmi displace …

Îmi displac multe, dar pe cele pe care nu le pot schimba prefer să le tratez cu înțelepciune. Astăzi îmi displace foarte mult faptul că nu am oameni în jurul meu, îmi lipsesc mult oamenii, dar este important să respectăm în continuare regulile de distanțare. Îmi displace faptul că există atât de mulți oameni care nu-și găsesc timp pentru citit, mi se pare mai grav argumentul acesta cu lipsa timpului pentru că nu-l găsesc sincer.

23 ❤ Editura cu care colaborez este…

Cărțile mele apar la Editura Polirom. Cărțile pentru copii sunt publicate la Editura Nemi.

24 ❤ Cum aș motiva o persoană să se apuce de citit ?

Cred că cititul este o experiență la fel de personală și complexă ca și îndrăgostitul. Ca să conving o persoană să se îndrăgostească, probabil i-aș vorbi despre faptul că a iubi pe cineva este una din puținele căi de a te cunoaște pe tine însuți. A citi și mai ales a reflecta la ceea ce ai citit este o altă cale de a afla cine ești. Iar a afla cine ești de fapt, a te cunoaște cu adevărat, este singurul scop al unei vieți. A nu cunoaște rostul vieții duce la depresie, tristețe, întunecare, durere sufletească.

25 ❤ Planurile/viziunile mele pentru frumosul viitor sunt…

Planul este să continui să scriu. Mi-ar plăcea să aflu părerea fiecărui cititor în parte despre un roman al meu.

Și câteva cuvinte pentru toți iubitorii de carte …

❤ Poate ar fi un exercițiu interesant ca în fiecare an, fiecare iubitor de carte să convingă pe cineva să citească, pentru prima oară în viața lui, o primă carte, apoi să-l stârnească la discuții despre ea. ❤

❤ O discuție interesantă și frumoasă ❤

Eu vă mulțumesc mult stimată Simona Antonescu pentru acceptarea acestei provocări și pentru împărtășirea atâtor momente frumoase din viața dumneavoastră.
Vă doresc mult succes în realizarea planurilor propuse și să vă bucurați de un număr mare de oameni ce vă admiră și vă iubesc creațiile, iar noi cu drag vom urmări toate noutățile dumneavoasră literare apărute.
Să puteți culege mereu și oriunde acea inspirație necesară pentru a crea și a face lumea și omul din ea mai frumoase și mai bune.

❤ Sănătate și numai bine! ❤

Pentru a accesa mai ușor paginile Autorului puteți face clic pe oricare poză sau pe denumirea conturilor din articol.
Cărțile le puteți comanda făcând clic pe site-urile indicate mai sus.