Cătălina Fometici

Haideți să ne cunoaștem!

1 ❤ 10 momente importante din viața mea

Născută… și crescută în Timișoara.
Frați/surori… Singură la părinți. Ai mei spun că au dat lovitura din prima 🙂
În copilărie mă vedeam… Doctoriță; cred că toți copiii au trecut prin faza asta. Apoi polițistă; eram un pic băiețoasă, voiam să fiu „altfel decât celelalte fete”. Când am ajuns prin gimnaziu, m-am întors la doctor, dar veterinar. Iubesc foarte mult animalele, le-am iubit mereu, mă fascina ideea de a lucra cu ele, de a le ajuta. Dar mi-a trecut după e am aflat că tot veterinarul e cel care administrează injecția finală, atunci când nu se mai poate face nimic. Asta n-aș putea suporta, mai ales că sunt o fire care tinde să se implice emoțional cam în orice.
Obiectul preferat la școală era… Limba română. Literatura, mai exact. Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc, să analizez texte, să dezbat idei și personaje. Ciudat e faptul că nu am citit niciodată comentariile predate, dar eram mereu bine pregătită la oră. Îmi era ușor să înțeleg textul. Mai târziu, ca profesoară, am preferat să nu merg la clasă cu comentarii întinse pe zeci de pagini, pregătite de acasă; le făceam pe loc, împreună cu copiii, ca să fiu sigură că înțeleg ce discutăm.
Ghidușia rămasă în memorie este… (la ce vârstă)… Pe la 3-4 ani, eram așa de sătulă de educatoarea mea cea teroristă, încât m-am luat de mână cu un băiețel la fel de sătul și am fugit… în altă clasă, unde am văzut că era o doamnă tânără, frumoasă, care nu bătea copiii. Evident, am fost descoperiți imediat, deși noi eram convinși că nimeni nu avea să ne remarce lipsa dintr-o clasă și prezența în alta. Probabil că situația a iscat niște scandal, asta nu mai știu. Îmi amintesc doar că o altă doamnă de la grădiniță (directoarea…?) ne-a luat deoparte și ne-a întrebat așa pisicit, cum fac unii adulți când li se adresează copiilor, de ce am plecat de dincolo, cine ne-a bătut, dacă ne place acolo la doamna cea frumoasă… Restul e în ceață. Iar la scurt timp, am fost transferată la altă grădiniță, fără educatori teroriști.
Prima dragoste „am simțit-o” la vârsta de… Cred că aveam în jur de 15 ani când m-am îndrăgostit pentru prima dată 🙂
Autorul care m-a făcut să visez este… Salman Rushdie.
Cartea preferată este… Nu pot să aleg doar una; am întâlnit prea multe cărți bune până acum. Totuși, cred că voi avea mereu o slăbiciune pentru Cartea de la San Michele, de Axel Munthe.
M-am apucat să scriu (din motivul)… (la ce vărstă)… Am avut primele tentative prin liceu, la 15-16 ani. Orele de Limba română erau predate în așa fel, încât imaginația putea să zboare liberă. De aici a pornit. Apoi, era emisiunea Exploratorii lumii de mâine, pe Radio 3 România Tineret, unde, printre altele, se citeau în direct texte Fantasy/SF; la un moment dat, m-a lovit gândul că pot și eu să fac asta. Bineînțeles, muzica pe care o ascultam și lecturile din acea perioadă (romanele Annei Rice) m-au influențat destul de mult.
Acum stau (unde)… Home is where the cat is, deci… tot în Timișoara 🙂

2 ❤ Prima mea scriere este (și la ce vârstă)…

Primul meu text publicat a fost Oameni fără fețe, în „Gazeta SF”, numărul din septembrie 2011 (25 de ani). A rezultat din fascinația mea pentru Anne Boleyn, pentru felul în care a devenit regină și mai ales felul în care a murit. Martorii oculari ai execuției menționează disconfortul călăului, omul părea destul de zdruncinat de situație. Povestea Oameni fără fețe e spusă din perspectiva acestui călău, un suflet chinuit, silit să ucidă la ordin, care evită mereu să-și privească victimele în față. „Ei nu trebuie să aibă chipuri, ochi”, spune el. „E ca atunci când tai lemne”. Însă, pe eșafod, Anne întoarce pentru o clipă ochii spre el, faimoșii ei ochi negri, și nimic nu va mai fi ca înainte.

3 ❤ Prima mea publicație este… (genul literar, de unde vine ideea, mesajul cărții, dedicația, titlul vine primul sau ultimul, mai importantă este emoția/mesajul/…)

Volumul meu de debut este „Câinii Diavolului”, lansat în martie 2017 și premiat la RomCon pentru cel mai bun debut, în 2018. Conține trei povestiri Dark Fantasy/Gothic – Chipul întunecat al visului, Roșie ca sângele este Furia și Câinii Diavolului – inspirate de cazul real al Fiarei din Gevaudan. Alte inspirații sunt scrierile lui Dumas, Zevaco și de Sade, care m-au ajutat mult să conturez personajele și să creez atmosfera.

Ducele Julien de Roanne și căpitanul du Jammel pătrund în Pădurea Șoaptelor, pe urmele unei creaturi sângeroase, și în curând vânătorul devine vânat.

În castelul Beyssac, marii filosofi și artiști ai Franței se întâlnesc sub patronajul frumoasei prințese Odille de Montmorency; atmosfera idilică e tulburată însă când, între ei, apare libertinul marchiz Alain de Taileffer.

Patru cavaleri curajoși aleargă pe străzile Parisului, hotărâți să răzbune o crimă monstruoasă.

Titlul nu vine neapărat primul, dar de multe ori nu pot să mă concentrez asupra acțiunii dacă nu îl am. În nici un caz nu-l pot lăsa la urmă. Mi s-a întâmplat, în schimb, să pornesc cu un titlu și să termin cu altul, după ce l-am schimbat de vreo 5-6 ori cel puțin J

Nu am dedicat acest volum cuiva anume; adevărul este că totul s-a întâmplat atât de repede atunci – selectarea textelor, publicația, lansarea – încât nu am apucat să mă gândesc la dedicații. Povestirea Roșie ca sângele e Furia îi este dedicată unei prietene dragi, ea fiind prima căreia i-am vorbit despre idee și care m-a încurajat să o scriu; tot ea e una din inspirațiile pentru crearea personajului Odille.

Însă le datorez mulțumiri tuturor celor care m-au încurajat, care m-au ajutat și care nu mi-au dat voie să renunț; editorului meu, Bogdan Hrib, lui Michael Haulică pentru că m-a trezit din visare și m-a pus la treabă, familiei, prietenilor, colegilor scriitori (în special Daniel Timariu și Lucian Vasile Szabo, pentru că alături de ei am pornit pe acest drum și tot alături de ei continui).

4 ❤ Lucrările scrise până la momentul actual sunt…

Am lansat două cărți până acum, ambele la editura Tritonic: „Câinii Diavolului” (2017) și „Imperiul de sticlă” (2018).

„Imperiul de sticlă” este un roman Fantasy/SF, de fapt primul volum dintr-o trilogie, inspirat din albumul The Scroll of Stone al trupei constănțene de Heavy Metal MAGICA. Un album conceptual, o poveste despre o prințesă și un demon, despre o călătorie inițiatică prin păduri întunecate și peste munți de gheață, întâlniri cu vrăjitori și elfi și cai înaripați, arme magice, lupte cu orci, amintind oarecum de Lord of the Rings.

„Imperiul de sticlă” continuă această poveste.

Prințesa Alma, personaj de legendă și eroină a unor vremuri străvechi, este readusă la viață într-un viitor distopic, nu foarte îndepărtat de zilele noastre, pentru a-și lua locul de drept pe tronul Asworului. Lumea cea nouă se dovedește a fi copleșitoare, pentru că nu a mai rămas nimic din ce cunoștea Alma cândva. Nici măcar oamenii nu par să mai fie oameni cu adevărat, ducând o existență mecanizată.

Și nici regina nu e ceea ce spun legendele. Ea ascunde un secret teribil care a fost îngropat  împreună cu ea atunci, demult.

În roman apar și alte personaje interesante: Roderic, Lordul Protector, un orator desăvârșit; Konrad rebelul, cel mai vânat om din Aswor; Lady Morwenna, ale cărei rădăcini merg departe în trecut…

Pe lângă cele două cărți, am scris și proză scurtă; poveștile mele pot fi găsite în antologiile Noir de Timișoara (Urme de stiletto roșii), Sub apa dragonului strâmb (Blestemul lui Timur), East of a Known Galaxy (Beyond Night’s Veil – versiunea 2017), Ficțiuni centenare (Părul Medusei), Cele mai frumoase povestiri Science Fiction și Fantasy ale anului 2017 (Foșent de mătase albă), Best of Mistery and Horror (Păpușa), precum și în publicații online, cum ar fi Gazeta SF, Suspans, Revista de Suspans, Argos, Galaxia 42.

5 ❤ Cea mai mare provocare din viața mea a fost…

să vorbesc în public.

6 ❤ Cel mai mare critic al scrierilor mele…

Aș vrea să spun că eu sunt acela, haha! Din păcate, sunt destul de subiectivă atunci când citesc un text scris de mine; mie îmi este totul clar, însă uit uneori că cititorii nu trăiesc în mintea mea, ca să vadă ce vreau eu cu acel text. De aceea, apelez la câțiva prieteni de încredere, cititori și scriitori de Fantasy/SF, pentru păreri, critică constructivă și îndrumare.

7 ❤ Iubitorii de carte pot procura cartea mea…

de pe site-ul editurii Tritonic.

8 ❤ Cartea cu care mă delectez acum, când am un minut liber (dacă îl am) este…

Seria Witcher și recitesc The Legend of Sigurd and Gudrun.

9 ❤ Sportul și alimentația în viața mea…

Parizienele spun că, pentru o femeie, gimnastica de întreținere nu este un subiect de discuție; toate femeile o fac, la sală sau acasă, dar nimeni nu vorbește despre asta. E ca și cum ai vorbi despre faptul că te speli și te îngrijești; este de așteptat să o faci, ca să fii sănătoasă și în formă. Valabil și pentru domni, bineînțeles 🙂

În ce privește alimentația: îmi place să gătesc și îmi place să mănânc. Sunt mereu curioasă să încerc lucruri noi, doar că mă plictisesc repede de acele rețete care necesită un timp îndelungat în bucătărie. Nici nu am acest timp, dar nici răbdare, ca să fiu întru totul corectă. Prefer mâncăruri care se gătesc repede și se mănâncă atunci, proaspete. Mă atrage mult bucătăria mediteraneană, cu brânzeturi, fructe și pește; bucătăria asiatică – orez, paste de orez, sosuri dulci-acrișoare, supele Ramen, toate acele mirodenii… Dar nu refuz niciodată un grătar cu cartofi prăjiți, o ciorbă zdravănă, un platou „light” ardelenesc cu afumătură și brânză maturată, un desert copios. Îmi plac vinurile roșii demiseci, uneori cele rose. Nu-mi plac prea mult băuturile dulci, fructate, așa-zis „pentru doamne”; poate doar iarna, când e frig afară. Mai degrabă merge un coniac. De fapt nici dulciurile nu-mi plac atunci când sunt foarte dulci; caut acele combinații de amărui și dulce-acrișor. Ciocolata îmi place neagră.

10 ❤ Acum scriu…

Volumul 2 al trilogiei „Imperiul de sticlă„ Amurg însângerat”. Dacă în volumul I evenimentele erau văzute prin ochii prințesei Alma, aici avem un alt narator, bătrânul profesor Adam Leasar. Cititorul va avea ocazia să afle mai multe despre Războiul de Cincizeci de Ani, despre Roderic și utopia lui și, în special, despre trecutul cel neguros al Almei.

Va urma și un volum 3, În zorii deșertului, unde se va schimba din nou naratorul.

De asemenea, lucrez la un text de proză scurtă, un dark fantasy cu acțiunea în Sighișoara.

11 ❤ Personajele de sex opus (le descriu ușor, greu,…)

Cred că fiecare personaj, indiferent de sex, are greutatea sa. Scopul este ca, în final, personajul să arate autentic, să reacționeze autentic.

Mă ajută foarte mult să observ comportamentul celor din jur, să ascult discuțiile prietenilor sau cunoștințelor pe diferite teme și chiar când citesc conversații din mediul online.

12 ❤ Cât de greu/ușor îmi este să trec de la lucrarea scrisă deja la una nouă?

Nu e greu, pentru că deja am o idee conturată în minte atunci când mă apuc de scris. De multe ori lucrez la mai multe texte în paralel, deci nu se poate spune că trec de la una terminată la una nouă.

13 ❤ Pasiunile mele sunt scrisul și…

Desenul. Nu excelez la asta, dar îmi place. E relaxant.

Muzica. Îmi place să ascult muzică, să merg la concerte și la operă. Regret că nu am învățat niciodată să cânt la un instrument.

14 ❤ Când scriu (e nevoie de liniște totală și multă concentrare /o fac cu muzica pornită /…)…

am nevoie de muzică și ciocolată. Muzica, în funcție de ceea ce scriu, oscilează de la clasic/ambiental/muzică de film până la Death Metal. Ciocolata trebuie să fie neagră. Uneori merge și un pahar de vin, dar numai după ce ideea e legată, cuvintele vin de la sine și pot să mă relaxez puțin.

Preferabil să nu fiu bruiată cu telefoane de tipul „Ce mai faci? Uite ce verde-i iarba”.

15 ❤ Slăbiciunile mele sunt…

O doză de orgoliu. Țin cu dinții de ideile mele, atunci când știu că am dreptate, și nu sunt dispusă să cedez nici un pas. „Deșteptul cedează primul”? Vorba asta a fost inventată de cineva lipsit de argumente 🙂
O doză de haos. Dar orice creație se naște din haos, așa că, poate, nu e un lucru prea rău.
Credința fermă în faptul că oamenii nu sunt proști, doar prost informați, și că oricine poate fi educat.
Imposibilitatea de a procesa ideea de RĂU și de a accepta RĂUL în cineva. Mereu îmi spun că acel RĂU e doar o fațadă, care în realitate ascunde traume și durere. Nimeni nu se naște rău; poate deveni rău în funcție de cărările pe care îl poartă viața.

16 ❤ Activitatea mea poate  fi urmărită de cititori pe…

pagina mea de facebook, pagina de autor Părul Medusei, cele două pagini ale celor două cărți – Câinii Diavolului și Imperiul de sticlă – și pe blogul meu http://cat86-cat.blogspot.com/

17 ❤ Literatură asemănătoare ca stilul meu (nu am întâlnit/ am întâlnit la…)…

Nu știu, nu-mi dau seama.

Probabil am preluat anumite elemente de la autorii care mi-au plăcut. Un pic de Dumas, un pic de Lovecraft, niște Eliade, ceva Martin, mai un Tolkien, mai un Rushide…

E imposibil ca volumele pe care le-ai citit să nu te influențeze, ca autor. Măcar la nivelul acela de „așa vreau să fiu când o să cresc mare”.

Pot spune însă cu certitudine că nu încerc nici să semăn cu cineva, nici să nu semăn cu cineva atunci când scriu. Povestea vine așa cum vine; eu doar o ajut să capete formă.

18 ❤ Opera (creația artistică) mea iubită este… scrisă de…

Tot ce a scris Salman Rushdie. Mi-e imposibil să aleg una.

19 ❤ Dacă aș avea şansa să călătoresc în timp şi spaţiu aș vrea să merg… (De ce?…)

în Londra anilor 1530, ca să o cunosc pe Anne Boleyn.
… în Čachtice, la sfârșitul secolului al XVI-lea, ca să aflu dacă Elisabeta Bathory a fost într-adevăr atât de nebună cum spun legendele.

… în Italia Renascentistă, ca să-i văd pe Michelangelo și pe Leonardo lucrând.

… în Anglia victoriană, ca să port una din minunățiile acelea de rochii.

… la început de secol XX, să strâng mâna unei sufragete și să-i mulțumesc.

… în 1969, ca să merg la Woodstock. În anii ’80, să-i văd pe Queen cu Freddie Mercury, și în anii ’90, să-l văd pe Michael Jackson.

20 ❤ Dacă aș avea posibilitatea să mă întâlnesc cu vreun personaj literar, acesta ar fi… (De ce?…)

Arianne Martell, A Song of Ice and Fire. Personajul meu preferat din roman, după Tyrion Lannister; cred că am purta o conversație foarte plăcută.

Lestat, The Vampire Chronicles. E imposibil să nu te îndrăgostești de el 🙂

21 ❤ O zi din viața mea…

începe întotdeauna cu un moment de tandrețe cu motanul meu, Mișu. Altfel nu am liniște toată ziua 🙂

Un mic dejun copios. Un ceai verde cu puțin lapte, sau o cafea cu vanilie.

Serviciu.

Scris, cu motanul în brațe și muzică în boxe, eventual cu un pahar de vin și niște ciocolată neagră alături.

Un film. Câteva pagini de lectură. Niște discuții savuroase cu prietenii.

Somn, seara devreme pe la 2 a.m.

O zi liberă e mult mai haotică, pentru că nu pot fi convinsă să-mi fac un program și să mă țin de el.

Poate mă trezesc la o oră rezonabilă, poate nu. Poate ies la cumpărături, poate nu. Poate merg la părinți la masă, poate nu. Poate scriu ceva. Poate ies undeva cu prietenii (asta în vremurile bune, când nu eram bântuiți de virusache ăsta), poate merg la un concert, sau la operă, sau mă uit la un serial întreg într-o noapte.

Sunt foarte dezordonată, știu. Îmi asum.

22 ❤ În lumea în care trăiesc îmi displace…

Ipocrizia. Viteza. Siguranța unor concluzii bazate pe presupuneri. Graba să-l ascultăm pe ăla care latră mai tare, nu pe ăla care știe ce spune.

23 ❤ Editura cu care colaborez este…

Tritonic.

24 ❤ Cum aș motiva o persoană să se apuce de citit?

În funcție de plăcerile și interesele persoanei, i-aș recomanda volume care tratează subiectele respective. Mai greu dacă persoana zice din start „Eu nu citesc”. Acolo nu prea ai ce face, decât s-o lași în pacea ei. Sau să riști o ceartă, încheiată cu frustrări și supărări de ambele părți (been there, done that J ).

25 ❤ Planurile/viziunile mele pentru frumosul viitor sunt…

Prefer să nu fac planuri.
Dacă totul ar fi mers conform planurilor vechi, Imperiul de sticlă nu ar fi fost un prim volum dintr-o serie de trei, ci o poveste de câteva pagini. În schimb, aș fi publicat seria Ea a venit cu Noaptea, aflată acum la sertar. Dar va veni și timpul ei, pentru că mi-am dat seama că mai am mult de lucru la ea ca să fie așa cum trebuie.
Conform planurilor mai noi, de prin 2018, acum aș fi avut deja volumul 2 din Imperiu terminat și publicat, însă au intervenit niște lucruri asupra cărora nu am avut control și, deci, asta nu s-a întâmplat. Poate că e mai bine așa, probabil volumul ar fi fost prea grăbit. Oricum, între timp mi-au venit alte și alte idei. Și exemplele pot continua. De aceea, eu o să fac ce ține de mine: îmi dau toată silința să scriu bine, să scot texte bune. Vreau să scriu BINE, nu să public pe bandă rulantă. În rest, vom vedea. Toate la timpul lor J

Și câteva cuvinte pentru toți iubitorii de carte…

Citiți. Fiți curioși. Mergeți la lansări de carte. Susțineți scriitorii care vă plac, cumpărându-le cărțile. Și să ne vedem cu bine la lansări, atunci când vom putea ieși din nou în lume.

❤ O discuție interesantă ❤

Eu vă mulțumesc mult Cătălina pentru acest interviu și pentru împărtășirea atâtor momente interesante din viața dumneavoastră.
Vă doresc mult succes în realizarea planurilor propuse și să vă bucurați de un număr mare de oameni ce vă admiră și vă iubesc creațiile, iar noi cu drag vom urmări toate noutățile dumneavoasră literare apărute.
Să puteți culege mereu și oriunde acea inspirație necesară pentru a crea și a face lumea și omul din ea mai frumoase și mai bune.

❤ Sănătate și numai bine! ❤

Pentru a accesa mai ușor paginile Autorului puteți face clic pe oricare poză sau pe denumirea conturilor din articol.
Cărțile le puteți comanda făcând clic pe site-urile indicate mai sus.

În articol sunt prezentate poze din arhiva personală a scriitoarei (cu acordul acesteia).

Publicitate

3 comentarii

  1. Mulțumim mult, Arcidalia! 🌹 Mă voi bucura și eu de scrierile Cătălinei, dar aștep toată trilogia😁💗🥰

    Apreciază

  2. arcidalia spune:

    Frumos interviu!Pe Catalina Fometici am vazut-o la lansare acum cred 3-4 ani cand a fost targul de carte la Arad.
    Felicitari amandorura!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumim mult, Arcidalia! Mă voi bucura și eu de scrierile Cătălinei, dar le aștept toată trilogia 🥰

      Apreciază

Comentariile sunt închise