„Limba noastră”

Limba mea, graiul meu.

Limba în care mă exprim, pe care o cânt și o iubesc nespus, deoarece, e limba mea și doar în ea…
❤ primul „Te iubesc, scumpica mică!” l-am auzit de la a mea mămică,
❤ „Te iubesc!” i-am spus și l-am auzit de la persoana dragă,
❤ primul strigăt și suspin, tot în ea a fost făcut de la a noastră mică scumpică și apoi de al doilea scumpel,
❤ apoi, „Mama” și „Tata” am auzit de la ei, de la ai noștri scumpei,..
și șirul este în continuă creștere zilnic folosind cu drag și iscusință cuvintele limbii române.

Azi îți zic din nou „La Mulți ANI!”


Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.


Limba noastră este leac
Pentru noi, sânge de dac
S-o iubim, s-o respectăm
Moștenire s-o lăsăm.

„Limba noastră…”
Ce ți-aș șopti, iubind adânc în sine?…
Când te-a cântat în versuri – pentru toți!
Vieru… Mateevici – cel mai bine!

Limba noastră, cetate latină,
A ținut piept valurilor de cuceritori
Transformând sfătoșenia carpatină
În creuzet de plămădit noi valori.


Limba noastră are suflet
Și o doare când greșim
Parcă-i toată numai rană
Când nu știm să mai vorbim.

Limba noastră ne curge fierbinte prin vene
La dor, la mirare, bucurie sau jale
Ne aprinde, ne trece prin suflet și cerne
Izvorul de lumină ce ne leagă de stele.

Limba noastră-i dor de vatră
Dorul sfânt de trei culori
Dor de mamă, dor de tată
Dor de-al nostru etern pământ.

Limba noastră, plăcută asemeni cântecului de privighetoare,
Duioasă ca vocea mamei ne umple inima de bucurie.
Limba strămoșilor care ne încurajează în bătălie
Și o parte a identității fiecărui român.

Limba noastră-i minunată,
Dulce, lină și duioasă.
Ca o muzică divină.
Ne ridică printre astre.

Limba noastră-i una veche
E mai veche ca latina
Din ea tulpina
Se trag limbile vorbite
Peste Atlantic pân la Urali
Că sunt limbIle înfrățite:
Română, Franceza, Spaniolă,
Poate puțin și Engleză,
Dar mai mult Portugheză,
Italiană și alta ca ea de melodioasă
Este doar Limba mea –
Limba Română contemporană!

Limba noastră, limbă Sfântă
Ce în suflet o avem
O vorbim cu multă mândrie
Și pe stradă o cântăm
Limba noastră, grai domnesc
De la Daci e moștenită
Limbă dulce, și bogată
O știe o lume întreagă.


Limba noastra-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng și care o cântă
Pe la vatra lor țăranii.

Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

2 comentarii

  1. LA MULȚI ANI LIMBII ROMÂNE ȘI TUTUROR SCRIITORILOR DE LIMBĂ ROMÂNĂ!
    Mulțumim frumos pentru postarea poeziilor noastre!
    A fost un proiect minunat!
    Baftă în continuare, Naty!
    Doamne ajută!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc mult pentru receptivitate și aprecieri, Georgiana! A fost o plăcere să fim iar pe aceeași frumoasă undă de magie a uvintelor! ❤

      Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise