„Când viața nu te mai poate uimi, nu îți rămâne decât să o faci în locul ei.”

Am început să citesc aceste roman și, după primele file citite, credeam că voi dezlega „povestea” unei familii – cu urcușuri și coborâșuri, cu puține momente plăcute și multe probleme, cu adevăr urât și/sau minciună frumoasă.

Familia. Părinții.

„Cine nu se iubește, acela nu este capabil să-i iubească pe alții.”

O familie în care absența dragostei și a afecțiunei e o normalitate.
O familie în care lipsa zâmbetului și a bunului simț, trădarea și dezamăgirea sunt reacții firești.
O familie în care răspunsurile copilului trebuie să fie doar cele indicate, iar dreptul la o opinie proprie lipsește.
O familie în care mâinile ce te încălzesc și mâinile care te biciuiesc, cele care-ți aduc bomboane de la petreceri și cele care te îmbrâncesc sunt aceleași – ale părinților.

Adevărat sau frumos:

Părinții – „Când se ceartă și se bat, eu mă tem că o să rămân copil pe toată viața, n-o să mai cresc mare. O să ajung așa, un beteag. Parcă totul se oprește, iar eu mor un pic.”
Mama – „e-o trădătoare […] e-o schimbăcioasă […] În fiecare dimineață este o străină și eu până seara trebuie să fac mamă din ea. Nu obții nimic de la ea așa, pur și simplu. Totul trebuie câștigat meritat.”
Tata – „[…] nu aș vorbi deloc cu tata, dacă nu mi-ar fi frică de el.”

Familia – „Familia noastră este compusă din trei membri: mama, tata și eu. Suntem o familie bună, unită, prietenoasă. […] Eu mă mândresc cu familia mea.”
Mama – „Mama mea e ca o floare. Este frumoasă bună înțelegătoare. […] Aș vrea foarte tare să fiu și eu pentru mama ce este ea pentru mine, adică un soare. Adică unic.”

Copilăria.

„La șase ani programul s-a înărcat, omul e gata.”

Adevărat sau frumos:

„A fi copil este ca și cum ți-ar lipsi ceva, nu ai fi întreg. […] Chiar nu văd ce rost are viața de copil […] Urăsc să fiu mic, urăsc neputința mea, urăsc să știu că de mine nu depinde nimic. ”

„Copilăria este perioada cea mai frumoasă din viața omului. […] Copilărie, dulce copilărie! Când o să cresc mare, o să-mi fie dor de tine.”

Maturitatea.

„Mă simt o umbră îmbătrânită și cocoșată.”

Cât de puternică este influența trecutului asupra prezentului și viitorului?
Care este rolul și contribuția morală a părinților în creșterea copiilor și cum influențează comportamentul lor viitorul copiilor săi?
Ce drepturi și ce responsabilități are fiecare membru dintr-o familie?
Ce este bine și ce este rău?
Ce amintiri își ia din copilărie fiecare om?
Cum/cine/ce este omul din interior?
Ce vrea un copil?
Cât de posibil e ca un băiețel ce a copilărit alături de doi părinți dezorientați în universul dragostei și a afecțiunei, a corectitudinei și respectului față de aproapele său să crească și să devină un matur echilibrat, stabil emoțional și sigur pe sine și pe situație, să devină un maturi iubitor și împlinit fără a repeta greșelile părinților săi?

„Dependența” – povestea unui om descrisă în două paralele:

* viața copilului de ieri și viața maturului de azi:
„O copilărie traumatizantă golește lumea de sens, încetăm să mai simțim gustul vieții, «murim» într-un fel […]”

* viața ziaristului neînfricat, curajos și puternic și viața bărbatului sensibil și dezechilibrat ce nu a reușit să treacă (cu bine) peste traumele psihologice primite în copilărie.
„Trecutul meu apare ca o eroare generalizată și pietrificată. Viitorul? O himeră. Prezentul – un imens gol. Un gol în care vie este doar suferința ce nu-mi mai trece […].”

O poveste despre același, dar altul, Dan Mătăsaru.
„[…] adevăratul Dan. Dar cine erai dumneata «adevăratul»? ”

„Dependența” – cartea despre trecut și prezent, despre destin și realizări, despre scopuri și nereușite, despre frustrări și bucluc, despre parenting și antiparenting, despre relații de cuplu dificile și deloc corecte, despre om și fiara ce trăiește în el, …, despre acei șapte ani de acasă, sau mai corect despre…

«șapte ani DE DRAGOSTE de acasă».

Un roman interesant ce cuprinde teme sociale, politice, erotice și psihologice. O carte ce te ademenește prin metoda sa de scriere – cursivă și captivantă – prin relatarea amănunțită și interesantă a multor istorioare mai triste sau mai hazlii, prin întrebările pe care ți le pui în timpul lecturării și finalul tulburător care, de-a dreptul, îți dă fiori.
O carte ce ți se va întipări pentru mult timp în memorie.

„Nu ai cum să rezolvi o problemă cu celălalt până nu ai rezolvat-o cu tine însuți.”

Cartea o puteți cumpăra făcând clic pe oricare poză din articol .

❤ Lectură plăcută! ❤