„Pe pământ… omu` e făcut și din bine și din rău”.

A fost odată, undeva, o „gură” de pământ frumos, un sat – Bujoreni. Și trăiau în acel sat oameni mulți și diferiți: unii mai gospodari și alții mai leneși, unii mai retrași și alții mai iubitori de dans și vin, unii credincioși și alții atei,.. unde era și un primar, și un preot, dar și un Moață […] care „trăia ca toți nebunii satelor. Din mila altora și în legea lui.”

Cu aceasta din urmă cunoștință – una mai „deosebită” – începe și călătoria noastră în povestea „Pe dealul lui Baran”.

O poveste cu bune și cu rele, cu fapte frumoase și urâte, cu gânduri curate și cuvinte nechibzuite, cu psalmi cântați în biserică/mănăstire și înjurături auzite de peste gard, cu lăcașe sfinte și clădiri amplasate în locuri interesante:
„Aici la noi e rai! Nu poți să dai un pârț mai ca lumea să nu pătrundă în curtea unei biserici. Oricum… suntem înconjurați de slujbe, tămâie, toacă și popi”.

O poveste despre oameni ce trăiesc diferit și activează în absolut diverse domenii, dar și despre dragostea lor pentru ceea ce fac:
„Dragostea față de om mântuiește […]
Muzica se compune din dragoste pentru oameni. Toate emoțiile tale, toată educația, toată bucuria nu le ții îngropate, le întorci spre oameni”.

O istorie cu seriozitate, umor și sarcasm, dar pe alocuri și cu „normale” discuții mai piperate, despre toate: despre biserică și mănăstire, despre preot și ierohoman, despre credință și ispită, despre corectitudine și invidie, despre binecuvântări și minciuni, despre ajutor și pedeapsa succedată, despre tradițiile neamului și ritualuri petrecute cu anumite ocazii:
„- Iubiți credincioși! […] Și acum să trecem cu toții să ne luăm rămas bun de la tușa. […]
– Mișa! Treci de pupă tușa!
– N-ai auzit, prostule, ce spunea Teofilac? În vechime lumea îl pupa înainte de a muri pe mort, nu mortu`… O fi dat tradiția cu pupatu` mortului de un sat de proști și d-atunci au stricat obiceiu`. Ia și pupă tu… în cur pe tușa!
– Nu fiți tâmpiți! Pupați doar icoana după piept, nu și mortu`,..”.

Scrieri despre om și schimbările ce se pot petrece în viața lui:
„Credința o ai sau nu o ai! Acum poți să ai mare credință și pe urmă, din cine știe ce întâmplare, să o pierzi. Sau… poți să n-o ai și cu timpul, să te luminezi și înăuntrul sufletului tău să devii credincios”.

Constatări despre unele valori din viața oamenilor:
„Banii numai pentru cine nu-i are sunt importanți”.

O poveste interesantă, cu multe și de toate, dar din care de nelipsit este și o dragoste cu flori de câmp și o frumoasă idee că:
„Dumnezeu a lăsat pentru fiecare om… un alt om”.

„Pe dealul lui Baran” scrierea ce ne lasă ideea despre minunea ce se poate petrece dacă gândurile îți sunt frumoase și sufletul curat.

„Un om cu frica de Dumnezeu se poartă ca un om cu frica de Dumnezeu […] Un om cu iubire de Dumnezeu știe să separe lucrurile bune de lucrurile rele. Că binele și răul sunt separate”.

Cartea o puteți cumpăra făcând clic pe oricare poză din articol .

În articol, cu acordul scriitorului, sunt prezentate poze și din arhiva sa personală.