„Viața noastră nu începe în clipa în care ne naștem, ci cu nouă luni înainte. La fel este și în cazul morții. Unii dintre noi „mor” cu mult înainte de a muri.”

„Fluturele alb” – romanul cu două părți ale aceleași oglinzi – în care sunt descrise concomitent dragostea și ura, frumosul și urâtul, sațul și foamea, credința și trădarea, crima și pedeapsa, fidelitatea și infidelitatea, viața și moartea.

Din păcate, oglindindu-se, omul nu ține cont de faptul că „oglinda ne arată făptura, nu și sufletul.”

Începe totul cu o nuntă – o „petrecere-scandal” – care a deschis estafeta coşmarului continuu din viața unei femei, succedată cu certuri zilnice și demonstraţii de forţă din partea soțului, transformând tânăra şi sensibila soție într-un sac de box. Au apărut și doi copii în această familie, dar, din păcate, în scurt timp mama copiilor a decedat.
Și de la un timp, în taiga, în Troiţko Peciorsk, într-o cocioabă sărăcăcioasă împreună cu tata lor trăiau doi frați – Maxim și Filipe. „Capul familiei” avea o singură dragoste, pasiune și responsabilitate – „votka”.

„Crescuţi fără iubire, copiii ajung să creadă despre sine că nu merită să fie iubiţi.” (Morgan Scott Peck)

„Eram atât de săraci, încât de mult uitaserăm gustul pâinii… Dimineaţa beam câte o cană de apă fiartă, fără zahăr, iar seara, ca să uităm de foame, tata ne băga pe gât câte o lingură de caşă, urmată de câte un păhărel de votcă, trimiţându-ne astfel în lumea dulce şi nesfârşită a somnului.”

Copilăria grea și-a lăsat amprenta sa urâtă în psihicul și moralul unuia dintre frați. Acum acesta – Maxim – deveni obsedat de o singură idee – bogăție! Și a pornit spre realizarea visului său fiind sigur că:

„Iubirea, acest virus aducător de fericire, dar şi de amărăciune, este de mai multe feluri: iubirea de oameni, iubirea de bani… Dacă iubirea faţă de o femeie sau faţă de un bărbat este finită, atunci iubirea de bani rămâne fixă şi eternă în inima omului”.

„Proiectul” – „o poartă urâtă, veche, către o lume frumoasă și îmbelșugată” a început cu o căsătorie, urmată de o afacere, însoțită de o groaznică transformare (în flibustier, asasin, cărpănos și avar) și multă oroare (crime, omoruri, mite, viață bogată, dar…).

Doar că „Viața este un povârniș. Cât urci, îi privești vârful și te simți fericit…” (Guy de Maupassant), doar că „fericirea locuiește mai mult în inimă decât în pungă”.

Maxim a dus o luptă continuă între conștient și inconștient, sărăcie și bogăție, chip frumos și chip urât devenind, într-un final, un om cu „suflet fără suflet”.

„Dar, toate sunt până la un timp. Toate. Și fuga după bani, și ura, și mândria.”

Ce este fericirea?
„Fericirea nu este un rezultat al banilor mulţi […] Fericirea este rezultatul unei sănătăţi perfecte şi… al frumuseţii”.

Ce este bunătatea și care este granița unde o faptă bună se transformă într-o obligație, dacă „oamenii buni pot fi comparaţi cu nişte cai… cuminţi.”

Păcatul? Ce este el și de ce „toate păcatele pot fi îndreptate, cu excepţia păcatului de a crede că eşti fără păcat”? (M. Scott Peck)

Care este acel principal dușman al omului?
„Am întâlnit duşmanul, iar el este noi înşine.” (Pogo, înţeleptul din mlaştini)

Ce este inconștientul și care este rolul lui?
Ce „cheiță fermecată” deschide o ușă secretă (și care este asta)?
Ce îl face pe om cu adevărat fericit?
Cum să îți trăieți viața corect?
„Să trăieşti pe pământ, ca şi cum nu ai fi, dar la plecare să laşi un gol în urma ta.” (Savatie Baştovoi), deoarece, „Durata vieţii se măsoară în fapte, nu în timp”.

O poveste cu multă durere, griji, tristețe, și lacrimi:

„Copacii fără frunze nu sunt neapărat şi uscaţi, iar câinele care latră la tine nu neapărat te va şi muşca. Însă omul însingurat, negreşit, este trist.”

O istorie despre frumusețe și urâciune:

„A fi urât nu înseamnă neapărat a fi urât” , iar „Lipsa frumuseţii interioare provoacă individului preocupări obsedante pentru frumuseţea sa exterioară. După cum stau lucrurile reiese că lumea este plină de monştri. Chipul monstrului iese la iveală prin faptele noastre: războaie, asasinate, violuri, furturi, înşelăciuni… Paradoxal ori nu, dar unii lideri ce-şi trimit armatele în alte ţări, se învrednicesc de Premiul Nobel pentru Pace, hoţii sunt aleşi în fruntea guvernelor, ucigaşii ne învaţă lecţii despre viaţă. Monştrii fac în aşa fel încât monstruozităţile să pară cât se poate de normale.”

„Fiecare om are destinul său; singura regulă este să-l accepte şi să-l urmeze oriunde l-ar duce” (Henry Miller), dar, totuși „e vorba să facem ceva cu viaţa care ne este dată, să n-o lăsăm pe ea să se facă singură” (Constantin Noicași), căci „Motivul pentru care majoritatea ţelurilor majore nu se împlinesc este faptul că ne pierdem timpul dând prioritate lucrurilor de importanţă secundară” (John C. Maxwell).

„Poţi trăi şi o sută de ani, dar dacă nu faci nimic, degeaba trăieşti. […] Am visat… Dar am visat prea mult la ziua de mâine, nefăcând astăzi nimic”, iar când simțim că pierdem „Muşcam din viaţă ca dintr-o tartină otrăvită, otrăvită intenţionat de „marele Bucătar” al universului.”

„Fluturele alb” – povestea cu multe întrebări și multe răspunsuri găsite printre rânduri.
„Fluturele alb” – cartea despre viață și sensul ei.

„Adevărata iubire, doar de oameni şi poate fi. Iubirea de alte lucruri nu-i decât o înşelătoare obsesie.”

Cartea o puteți lectura on-line.
Făcând clic pe oricare poză din articol veți fi redirecționat spre site-ul cu volumul „Fluturele alb”.

Lectură plăcută!

În articol sunt prezentate poze din google.