Haideți să ne cunoaștem!

Naty: Bună ziua, Elena. Mă bucur și îți mulțumesc pentru acceptarea acestui interviu.
ElenaD: Bună ziua, mă bucur să fiu aici.

Naty: Astăzi vreau să ne (sau mai bine zis, să te) cunoaștem. Spune-ne, te rog, câte ceva despre tine.
ElenaD: Locuiesc în Constanța, sunt medic veterinar la o clinică non stop și sunt o cititoare înrăită. Până în prezent, am publicat două volume – „Fiind imagine”, eseuri din adolescență și „Împărăția ultimului cerb”.

Naty: Dar, haide să o cunoaștem nițel și pe micuța Elena – cum era ea și ce voia să devină când va crește?
ElenaD: Știu sigur că voiam să devin prezentatoare de știri. Îmi plăcea foarte mult să citesc, o activitate care, de altfel, a rămas cu mine și încă îmi oferă satisfacție, după atâția ani. 

Naty: Și ce copilărie fără ghidușii? De care dintre ele  îți place să îți aduci aminte?
ElenaD: Verile petrecute la bunica mea, casa căreia este aproape de Nistru. Cutreieratul prin pădurea de pe malul râului, șirurile de salcâmi de lângă grădină, culesul trandafirilor dimineața. Pentru mine, cele mai frumoase amintiri din copilărie sunt legate de vacanțele petrecute cu bunicii și legătura pe care o aveam cu natura atunci.

Naty: Cum este Elena Druță din punctul tău de vedere?
ElenaD: Într-o continuă dorință de a fi o versiune mai bună a propriei persoane.

Naty: Provocare în viață. Pe care o consideri ca fiind una importantă și trecută cu succes peste ea?
ElenaD: Să termin o facultate care nu mi-a plăcut deloc. Iubesc domeniul în care activez, îmi iubesc profesia, dar mediul academic a fost o mare dezamăgire pentru mine.

Naty: Dar în ce relații ești tu cu sportul și alimentația.
ElenaD: Am perioade în care sunt mai atentă la ce mănânc, am perioade foarte aglomerate când sar peste mese. Alimentația și sportul sunt două aspecte ale vieții mele pe care nu le am încă puse la punct.

Naty: Lectura și scrisul sunt pasiuni frumoase. Ce alte pasiuni mai are Elena Druță?
ElenaD: Îmi place să brodez. E o activitate care mă relaxează foarte mult, îmi place procesul, nu mă grăbesc niciodată să termin o lucrare. Plusul este că pot să ascult și o carte audio în timp ce brodez, astfel încât combin două pasiuni în același timp.

Naty: Pasiunea pentru cuvintele frumos gândite și atent înșirate pe filele unei cărți când s-a simțit a fi o necesitate?
ElenaD: în liceu, când am fost atrasă de revista școlii. Am avut câteva încercări în gimnaziu – țineam un jurnal, îmi plăcea foarte mult să scriu compuneri la școală, dar în afara acesteia, nu prea scriam. În liceu mi-am făcut un blog și de atunci nu m-am oprit din scris.

Naty: „Împărăția ultimului cerb” este prima ta publicație sau mai există și alte scrieri?
ElenaD: „Împărăția ultimului cerb” este primul roman pe care l-am publicat, dar nu și prima carte. În 2017 am publicat „Fiind imagine”. Eseuri din adolescență, un volum ce cuprinde eseuri, povești scurte, câteva poezii.

Naty: Cum decurge procesul de creare la autoarea Elena Druță? Sunt necesare careva condiții speciale?
ElenaD: Nu sunt neapărat un scriitor spontan, dar nici un scriitor foarte organizat. Am învățat despre mine că sunt cea mai productivă seara (în privința scrisului), așa că scriu seara. Asta nu înseamnă că scriu zilnic; am și perioade mai lungi când nu scriu niciun cuvânt, dar nu e un lucru care mă deranjează. Nu mă forțez niciodată să scriu un anumit număr de cuvinte sau de capitole, las inspirația să mă ghideze.

Naty: Ideea, denumirea, subiectul, coperta cărții tale – toate au venit la un moment dat sau au fost în gândurile tale de ceva timp?
ElenaD: Idea romanului, sau, mai bine zis, o parte din idee a venit când eram în anul cinci la facultate, iar ideea în întregime s-a concretizat când am terminat facultatea și am început să muncesc. Nu îmi mai amintesc când și cum mi-a venit ideea titlului, cert este că inițial proiectul avea denumirea „Norocul păianjenului” 🙂 În privința copertei, ideea îi aparține partenerului meu, care, atunci când i-am povestit despre ce este cartea, mi-a spus cum își imaginează el coperta și-i sunt recunoscătoare pentru asta. Eu sunt omul cuvintelor, nu a culorilor, nu aveam o idee clară despre cum vreau să arate coperta, iar imaginea pe care a conturat-o partenerul meu mi-a plăcut nespus de mult.

Naty: Spune-ne câte ceva despre volumul care a apărut recent la editura Petale Scrise și pe care deja avem posibilitate să îl citim, dar numai atât cât să ne stârnească curiozitatea.     
ElenaD: „Împărăția ultimului cerb” este o carte despre prietenie, curaj, călătorii și mare. E o carte în care să găsiți personaje ușor de iubit și de înțeles, personaje pentru care să te emoționezi, pe care să vrei să le protejezi sau alături de care să vrei să fii acolo, în miezul acțiunii.

ElenaD: Am descoperit editura prin intermediul volumului „Pene, morminte și flori” semnat de M. K. Lynn, pe care l-am citit cu un an înainte de a afla că editura organiza un concurs de manuscrise. Mi-am trimis proiectul la Petale Scrise și am aflat că manuscrisul meu se numără printre câștigători și atunci a început colaborarea mea cu editura.

Naty: Care este fragmentul/citatul tău preferat din carte?
ElenaD: Nu pot fi deloc obiectivă, dar cred că părțile mele preferate sunt filele de jurnal ce apar în volum și pasajele despre lumea în care are loc acțiunea.

Naty: Ce parte ți s-a părut cel mai greu la scris în acest volum și de ce?
ElenaD: Dialogul este acea porțiune dintr-o carte care mi se pare cel mai greu de scris, pentru că trebuie să fii cât mai neutru, să conturezi personajele și prin intermediul cuvintelor pe care le zic – și cum le zic -, să păstrezi naturalețea în ceea ce privește conversațiile pe care le au personajele, să nu pară forțate.

Naty: Acum lucrezi la ceva?
ElenaD: Lucrez la ceva, dar e prea devreme să pot oferi alte detalii. Prefer să vorbesc despre ceva atunci când e aproape gata.

Naty: Cine este cel mai mare critic al scrierilor tale?
ElenaD: Atât eu, cât și partenerul meu. Deseori, pentru a vedea cum sună un pasaj sau un dialog, mă consult cu el – cum ziceam mai sus, pentru mine contează foarte mult naturalețea unui dialog într-o carte și construcția personajelor prin intermediul acestuia, iar părerea unui om din afara minții mele contează imens. În plus, știu sigur că părerile lui sunt obiective și sincere, fapt ce mă ajută să văd din exterior povestea pe care o țes și unde – sau dacă – îi lipsește ceva sau trebuie să modific vreun detaliu.

Naty: Care sunt planurile autoarei Elena Druță  pentru frumosul viitor literar?
ElenaD: Voi continua să scriu. Îmi place procesul și îmi place să văd rezultatul. Dar nu mă grăbesc niciodată, las timpul și inspirația să-și zică cuvântul.

Naty: Ce cărți citește Elena în timpul liber?
ElenaD: Nu am un gen literar preferat. Citesc Fantasy, Young Adult, clasicii literaturii universale (preferații mei sunt clasicii ruși), ficțiune istorică, romane polițiste sau de dragoste, volume de poezie, cărți de specialitate.

Naty: Cum ai motiva pe cineva să citească?
ElenaD: În primul rând, să încerce să găsească genul literar care să-l atragă și o carte a cărei premisă să-i trezească interesul. Nu există o rețetă pentru a motiva pe cineva să citească, fiecare descoperă în felul său dacă cititul e o activitate căreia vrea să-i aloce timpul  sau nu.

Naty: Dacă ai avea șansa să călătoriți în timp sau ai avea posibilitatea să te întâlnești cu cineva – pe unde te-ai vedea?
ElenaD: Nu m-am gândit niciodată la posibilitatea asta, dar probabil că mi-ar plăcea să călătoresc în Anglia din Epoca Victoriană.

Naty: Iubitorilor de carte ce gând bun le-ai transmite?
ElenaD: Să descopere în viața lor de cititor cărți potrivite gusturilor lor, cărți care să-i impresioneze, să-i facă fericiți, să rămână cu ei mult-mult timp.

Naty: Eu îți mulțumesc mult, Elena, pentru timpul acordat acestui interviu și pentru răspunsurile interesante. Îți doresc multă inspirație și realizări pe plac în frumoasa lume unde puterea cuvântului este magică.
ElenaD: Și eu îți mulțumesc mult pentru aceste întrebări minunate!

Cartea „Împărăția ultimului cerb” o puteți găsi făcând clic pe oricare poză din articol.

Lectură plăcută!

În articol, cu acordul scriitoarei, sunt prezentate poze și din arhiva sa personală.