Viața. Ce ese viața? Viața este viaţa! Eu, tu, păsările, animalele, natura,.. tot ce este viu, totul este viață.
Și viața omului ce e? Simplu cred că ar putea fi difinită ca o totalitate a micilor detalii ce ni se petrec zilnic, de care ne bucurăm sau ne întristăm, pe care le primim sau le oferim, care ne fac mai puternici sau mai sentimentali alături sau nu de cei dragi.

Și dragostea cum să o descriem?
„Dragostea este îndelung răbdătoare,..
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată...
Dragostea nu va pieri niciodată.” (Biblia)
Am putea zice că este și ea o totalitate a micilor detalii ce ne fac fericiți zi de zi. Sunt acele momente care ne demonstrează că suntem speciali și deținem un loc deosebit în sufletul și inima altor oameni și care ne confirmă, prin acțiuni mici dar precise, prezența acelui irepetabil sentiment de dragoste.

Și dacă este așa, și cu toții știm bine despre puterea lucrurilor mărunte asupra vieții omului

„ – De ce nu ne bucurăm de momentele mici, mărunte?
– Pentru că tindem să avem momente mari? Realizabile? De viitor? […]
De cele mai multe ori, în viață, se întâmplă să-ți dorești ce nu poți avea. Dar oare ce îți dorești este cu adevărat și ce ai nevoie?”

„Dragostea pe strada mea” este tocmai despre asta.

Protagonista cărții este Alexandra, o tânără de 24 de ani, o femeie iubită, o prietenă bună, o jurnalistă de succes, care vrea să facă schimbări frumoase:

Istoria Alexandrei a pornit (dar nu a început) de la o situație „clasică” și chiar banală (poate), dar care tocmai a declanșat apariția unei… povești:

Într-o zi revenind acasă tânăra a surprins o scenă mai deocheată în care: „prietena mea și-o… cu iubitul meu. Cu iubitul meu.”

Acum această fire puternică și încrezută în propriile forțe devene într-o clipă slabă și dezorientată. Persoana care ieri știa bine ce vrea, azi nu mai voia nimic îmbrăcându-și chipul frumos în straiele unei femei înșelate.
Disperată, cu sufletul zdrobit și orgoliul rănit, supărată pe situația creată și pe viață în general, își alege cea mai potrivită „rochie de culoare bej-cappuccino, simplă, cu bretele și lungă până puțin deasupra genunchilor. Tocuri nu foarte înalte, ușor fardată și parfumată în cele trei locuri speciale, gât, încheietura mâinii și în spatele genunchiului, asta după ce” s-a cremuit pe tot corpul, îndeosebi pe coate și pe genunchi, cu unt de shea, s-a dat cu un ruj rozaliu, într-o nuanță apropiată de culoarea buzelor și a ieșit în oraș.
O plimbare cu prietenile și retrăirea trecutului, în momentul unei întâlniri mai speciale, i-au schimbat nițel dispoziția și viziunile pentru viitor. Bărbatul pe care l-a adorat în adolescență a reapărut în calea ei. Întâmplător să fie oare? Dar și prea frumos pentru împlinirea unui vis nerealizat cândva. Ce a urmat?

„Miile de palme primite în viață m-au ajutat să mă cunosc, să mă iubesc, să mă înțeleg. Însă tot de ordinul miilor au fost și cadourile primite de la ea. Am fost testată; uneori am picat, alteori am trecut. M-am rătăcit de nenumărate ori, dar am găsit calea de a reveni pe drumul cel bun. De atâtea ori m-am simțit descurajată și tot de atâtea ori Dumnezeu Și-a întors fața către mine, făcându-mă să înțeleg că nu m-a părăsit, ci doar mi-a lăsat posibilitatea de a alege. Niciodată nu m-am temut de călătoriile către destinații necunoscute, luând tot ce aveam mai de preț într-un rucsăcel. Am învățat să văd dincolo de un chip frumos, la fel cum pot vedea și dincolo de un altul urât, citind adevărata profunzime a sufletului unui om.”

„Dragostea pe strada mea” este o poveste despre iubirea adolescentină cu multă gelozie și descurajare, care se transformă (odată cu creșterea protagonistei) într-o dragoste plină de pasiune și suspans cu multe provocări și testări a rezistenței, trecută prin spitale și uitări, întrebări și careva răspunsuri, plecări și uneori cu reveniri, cu prietene adevărate (și nu doar) și colegi invidioși, cu discuții la o cafea și lacrimi vărsate pe umăr, cu sfaturi utile și porții de umor. Este povestea unei femei obișnuite ce vrea să fie iubită și își caută dragostea. Dar unde? Cum poate ea să afle care este tocmai acea casă, acea stradă, acel cartier, acel oraș, țară, continet,.. unde o așteaptă fericirea? Unde îi este destinat să își găsească sufletul pereche?

Totul este un mister, atât în viață, cât și în poveste.

Dragostea în această istorie este ca un firav ghiocel, care își caută cu disperare calea spre soare pentru a crește și a înflori fiind înconjurat și împiedicat de zăpada grea și gerul crunt (durerea și supărarea). Dacă reușește iubirea să înfrunte totul și să devină stăpână pe situație formând un nou cuplu frumos aflați doar citind cartea 😉

Cartea o puteți găsi făcând clic pe oricare poză din articol.

Lectură plăcută!

În articol, cu acordul autoarei, este prezentată și o poză din arhiva sa personală.