Naty: Salutare, Roxana! Mă bucur mult că ai acceptat invitația mea pentru acest prim interviu al tău în calitate de autor al unei cărți.

Despre Roxana Branișteanu
Eu am avut frumoasa ocazie să te cunosc puțin datorită grupului pe care l-ai creat pe Facebook – iCarte, iParte – și a blogului tău (tot acolo), dar mai mult decât atât nu știu nici eu. Ai vrea să ne spui, te rog, câte ceva despre tine?

Roxana B: M-am născut în Pitești și locuiesc în București de aproape zece ani. Pentru că nu aveam prieteni, am pornit un blog (se numea, inițial, „Cuvinte din sufletul meu”, mai apoi l-am transformat într-un site cu mai multe categorii – roxanab.ro). Iubesc cărțile, am crescut cu ele și citesc de când mă știu. Pentru că în adolescență nu am fost foarte axată pe clasici, încerc să recuperez acum, de aceea printre cărțile mele preferate se regăsesc cele ale clasicilor 🙂 .

Naty: De la blogger la scriitor
Dragostea ta pentru cuvintele înșirate frumos pe file se simte în toate postările pe care le faci. De unde și de când vine această pasiune și când ai simțit că vrei să faci mai mult decât să împărtășești impresiile despre scrierile altor autori și anume să vorbești „cu cuvintele tale”, ca mai apoi să le și îmbraci frumos cu o “haină” ce iată că a ajuns deja în mâinile iubitorilor de cărți?

Roxana B: Citeam și în trecut, însă de când am decis să pornesc canalul de Youtube am devenit ceva mai… cititoare 🙂 . Acum opt ani m-am apucat, într-o doară, să scriu o poveste. Mi-am spus: ce ar fi să scriu o carte? Insă nu credeam prea mult în acest proiect. M-am apucat să scriu pentru că în scris m-am regăsit de când mă știu. Aveam nevoie să scriu. Iar scrisul m-a eliberat de multe tristeți de la vremea respectivă. Așa a luat naștere “Dragostea pe strada mea” 🙂 .

Naty: Despre carte.
De unde vin ideea, denumirea, subiectul, coperta? Spune-ne câte ceva despre volumul pe care vom avea ocazia în curând să îl citim, dar doar atât cât să ne stârnească curiozitatea 😉

Roxana B: În momentul în care m-am apucat să scriu această poveste, eu însămi treceam printr-o despărțire. Cum spuneam și mai sus, aveam nevoie să scriu, să mă eliberez. Aș putea spune că am creat acel personaj după sufletul meu, deși nu sunt eu acolo. Personajul meu suferea mult comparativ cu mine. La vremea aceea, o prietenă de-ale mele trecea prin aceeași suferință, prin aceeași dramă, astfel că am luat din sentimentele ei și le-am atribut Alexandrei din roman. Aș putea spune că fiecare personaj are câte puțin din noi (eu și prieteni de-ai mei din viața reală).  

În ceea ce privește coperta, mi-am dorit foarte mult ceva diferit decât mi-ar fi pus editura la dispoziție. Eu am fost mulțumită și încântată de faptul că ei au decis să mă publice, așa că am hotărât să vin și eu cu ceva. Am căutat o persoană care face ilustrații și a ieșit această minunăție din mâinile ei  🙂 . 

Roxana B: Uneori, în viață, se întâmplă să fii ales pentru ceva. Nu eu am ales editura, ci ea pe mine. Mai exact, editorul de la “Petale scrise”, care îmi urmărea vlogurile pe Youtube și activitatea din grupul iCarte, iParte, m-a întrebat, pur și simplu, dacă n-aș vrea să scriu o carte. I-am spus că am scris deja una și “zace” liniștită într-un colț pe desktopul laptopului meu. El nu știa că eu scriu, iar eu nu mai eram interesată să public. Mi-am spus că se poate publica și după prima tinerețe încolo dacă va apărea vreodată ocazia asta. Și a părut ceva mai devreme decât m-am așteptat 🙂 .

Naty: Despre viitor.
Ce planuri ai pentru frumosul tău viitor literar și ce gând bun le-ai transmite cititorilor noștri?

Roxana B: Am deja ceva scris, început tot acum câțiva ani (să fie patru-cinci de atunci), însă e mult spus carte, deoarece ar mai fi mult de lucru în cazul în care aș dori să o duc la bun sfârșit. Încă nu mă simt scriitoare. Sunt destul de modestă în ceea ce privește acest… să-i spunem statut. Eu lucrez într-un cu totul alt domeniu, iar scrisul este o pasiune. De când cu vlogurile de pe Youtube am cam uitat că mă pricep la asta (eh, acum nu mai sunt așa modestă, recunosc  😀 ). Aș vrea să scriu în continuare, însă o fac după cum îmi permite timpul. Sunt ca mulți alți oameni, cu o viață obișnuită și un job de luni până vineri, însă aș vrea să nu mai stagnez în ceea ce privește scrisul. Pentru că devii profesionist doar muncind și continuând ceea ce ai început. 

Îți mulțumesc mult, Roxana, pentru timpul acordat acestei dicuții interesante! Îți doresc mult succes și baftă în tot ce ți-ai propus și multă inspirație!

Unde puteți găsi cartea aflați făcând clic pe oricare poză din articol.

În articol, cu acordul scriitoarei, sunt prezentate și plasate poze din arhiva sa personală.