Lilia Calancea – „Bocete de nuntă”

Naty: Bună ziua, Lilia. Mă bucur mult să ne revedem. Vă mulțumesc pentru acest nou interviu, în care mi-am propus să discutăm despre culegerea de proză scurtă „Bocete de nuntă”, nominalizat pentru premiile literare ale Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru anul 2019.
Să începem chiar cu începutul – cu denumirea – când a apărut aceasta și de ce anume „Bocete de nuntă”?

Lilia C: De obicei am un titlu de lucru când scriu o proză. Mapa cu nuvela „Bocete de nuntă” se numea „Mireasa cu gheb”. Abia după ce am adunat mai multe proze și mi-am dat seama că fiecare conține un element specific dintr-o nuntă moldovenească și că în fiecare dintre ele se aude câte un bocet pe fundal, mi-a venit spontan titlul final. Nu a fost un capriciu sau o capcană-marketing. S-a metamorfozat de la sine.

Naty: Ideea cărții a apărut la un moment dat sau a fost dintotdeauna în gândurile și sufletul dumneavoastră?
Lilia C: Personajele acestei cărți s-au mutat de multă vreme la cimitir. În afară de părinții mei, martorii copilăriei mele de pe malul Nistrului nu mai pot povesti nimic. Mulți au plecat în floarea vârstei. Cred că nu a fost vară să nu păzesc un sicriu în casa mare. Ograda copilăriei se umplea atunci de oameni străini, care și ei, azi, nu mai sunt decât niște guri pline cu țărână.
Când treci de 40 de ani, întrebările: cine sunt? de unde vin? de ce sunt așa cum sunt? încep să-ți facă curte mai intens. La unele îți poți răspunde numai răsfoind un pic amintirile din copilărie. Tot gândindu-mă la morții mei, începusem să-i visez des. Atât de des că am pornit să-mi fac notițe. Din una în alta am adunat o mapă cu texte.
Lucrul la acest volum m-a ajutat să înțeleg mai bine de ce îmi place să mă refugiez în cimitir. Întâmplarea mai face să trăiesc lângă unul. De 18 ani, cimitirul Ixelles e a doua mea casă. Iar replici de genul: Mama (Lilia), unde ești? La cimitir, mă întorc îndată, nu mai miră pe nimeni în familia mea.

Naty: Emoțiile la scrierea acestui volum, despre țara unde v-ați născut și v-ați petrecut copilăria, și a celorlalte cărți a fost diferită cumva? Și cât timp v-a luat lucrul la acest volum?
Lilia C: Volumul acesta e diferit de tot ce am scris până la el. Puțina ficțiune, multă viață. În afară de nuvela „Bocete de nuntă”, celelalte proze nu mi-au luat mult timp. Sunt antrenată să scriu texte mici. Am scris mii de proze scurte, sistematic. Mă simt în stihia mea scriind texte mici și concentrate. Două dintre ele, cele mai reușite după părerea colegilor-scriitori și a cititorilor, pur și simplu sunt preluate de pe blogul meu Soacra Mică, fiind scrise acum zece ani. E un paradox ce m-a pus pe gânduri și m-a făcut să-mi păstrez cu grijă materialele vechi. Nuvela „Bocete de nuntă” mi-a luat șapte luni. În fiecare lună scriam câte o versiune cu totul diferită de precedenta. În total m-am ales cu 7 nuvele. Am ales-o pe cea mai reușită.

Naty: Din descrierile fine și foarte bine creionate apare impresia că nuvelele și schițele au avut la bază câte o poveste reală. Câtă realitate și câtă ficțiune conține proza dvs?
Lilia C: În nuvela de căpătâi „Bocete de nuntă”, eu sunt personajul care narează – fetița. E o poveste care s-a întâmplat în una din verile cât am stat la bunica, în căsuța cu rândunici, de pe malul Nistrului.

Naty: Personajele dumneavoastră au fost inspirate toate din viață?
Lilia C: Da, toate, în afară de personajele din „Logodnă sub felinare”.

Naty: Despre tradițiile  și obiceiurile din Moldova – care vă plac cel mai mult?
Lilia C: Îmi plac pregătirile de nuntă. Partea cu cortul, apoi cu coptul. Copiii aveau foarte multă libertate cât părinții erau ocupați cu meșteritul sau gătitul. Îmi plăcea să stau ascunsă lângă cuptoare sau oalele pe foc, să ascult bârfele cumetrelor. Erau mai savuroase decât prăjiturile cu mac și colacii dulci. Ce personaje! Ce replici! Ce emoții!

Naty: Fragmentul ce vă place cel mai mult din volum este: …?
Dar care fragment vi s-a dat cel mai dificil și de ce?

Lilia C: Îmi plac textele scurte din volum: Verigheta, Perinița, Precum și noi iertăm greșiților noștri.
Fragmentul cel mai dificil e cel în care l-am descris pe badea Vasile în gura morții. Eu văzusem morți tineri în sicrie, dar nu văzusem tineri îmbătrâniți de tineri. Și nu era război. Era doar un flăcău îndrăgostit.

Naty: Dorul și rolul lui…
Lilia C: Dorul se naște când înțelegi că nu mai ai unde te întoarce. Că rădăcinile tale sunt într-un capăt de lume, iar rodul tău în altul.
Și atunci mi-am construit din nou casa bunicii, streașina cu cuiburile de rândunici, grădina cu viță-de-vie pe haragi. L-am înviat pe badea Vasile, l-am întinerit și l-am făcut să-mi cânte din nou romanțe pe malul Nistrului. Am scos din groapă o mahala întreagă, un sat, gura satului… I-am pus pe toți să joace în fața mea o nuntă moldovenească. Pentru ultima dată.
Iată ce înseamnă dor. Să recreezi lumi dispărute.

Naty: Pentru cei ce încă nu au reușit să citească acest volum de proză scurtă apărut în 2019 – cum l-ați descrie stârnindu-le curiozitatea?
Lilia C: Există iubiri care ucid. Cum? Vedeți în nuvela Bocete de nuntă”.

Naty: V-ar plăcea să fie și o variantă ecranizată a acestei frumoase povești?
Lilia C: Nu este o poveste frumoasă. Dimpotrivă. Dar ar putea ieși ceva cutremurător de frumos. Noi avem nevoie și de frumuseți care zguduie, nu doar de cele ce înduioșează.

Naty: Unde găsiți inspirație pentru prozele dvs? De ce proză scurtă? Credeți că se scrie destulă proză scurtă în Republica Moldova?
Lilia C: Mă simt atât de bine în formatul de proză scurtă, încât o pot scrie din mers, s-o recitesc după zece ani și să nu-mi fie rușine. Altă treabă e responsabilitatea de a publica. Bocete de nuntăe prima mea experiență de proză scurtă publicată și mă bucur că a fost apreciată și de juriul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
Se scrie proză scurtă, dar poate nu atât de multă ca să ai de unde alege. Adică să te simți un cititor alintat. Pentru asta ar trebui să existe o varietate de autori, stiluri, teme. De ultimele chiar nu ducem lipsă în țara noastră. Teme la care scriitorii străini ar putea doar visa. Am citit tot ce se poate găsi în librăriile din Chișinău sau comanda pe internet (fiind stabilită în Belgia). Avem autori foarte buni, dar în același timp insuficient promovați. Romanele se promovează la greu, proza scurtă parcă nu e luată în serios. Nu i se acordă credit din start. Și dacă nu, cine s-o caute, s-o guste, s-o aprecieze?
Obișnuiesc să citesc și în alte limbi (în rusă și în franceză) pot să compar. Am învățat să apreciez un text bun. Avem și noi proză scurtă care merită și tradusă: de la Ion Druță și Vlad Ioviță, până la autori mai tineri ca Dumitru Crudu, Vitalie Ciobanu, Nicolae Spătaru, Anatol Moraru, Victor Dumbrăveanu, Claudia Partole, Mihaela Perciun, etc. Sunt sigură că mă așteaptă și alte revelații, iar în timp voi reveni cu alte nume.

Naty: O întrebare despre prezent și viitor pe plan profesional – la ce lucrați acum și, respectiv, cu ce și când vreți  să ne bucurați pe noi, cititorii dumneavoastră, în viitorul apropiat? Poate și o nouă lansare?
Lilia C: Iarăși la o proză scurtă care, de la o vreme, începe să se extindă tot mai mult spre roman. Subiectul fiind unul extrem de greu și de delicat, încerc să-l las să crească atât cât cere. De câteva ori am crezut că e gata (textul), numai bun de dat cititorilor, dar am greșit. La recitire, tot stoarce sucuri noi din mine. Tot crește. Își arată caracterul. Cere timp și nu se lasă încheiat.

Naty: Și la final un gând bun tuturor cititorilor?
Lilia C: Citiți proză scurtă. Nuvele, povestiri, schițe. E o plăcere cu totul aparte.

Naty: Eu vă mulțumesc mult, stimată doamna Calancea, pentru timpul acordat acestui interviu. Vă doresc sănătate și multe realizări frumoase.

📚 Cărți scrise de Lilia Calancea:

„Regina nopții”
„Bocete de nuntă”
❤ „Sub constelația Lyrei

Volumele pe care eu deja le-am citit au denumirea subliniată. Făcând clic pe denumire veți fi redirecționat spre recenzia propriu zisă.

Alte curiozități despre scriitoarea Lilia Calancea puteți afla făcând clic pe numele dumneaei scris în articol.
Recenzia cărții „Bocete de nuntă” o puteți citi făcând clic pe oricare denumire completă a cărții din articol, dar unde puteți găsi cartea aflați făcând clic pe oricare poză din articol.

În articol, cu acordul scriitoarei, sunt prezentate și plasate poze din arhiva sa personală.