Legenda albinuței/albinei (varianta II)

Se spune că atunci când Dumnezeu a făcut lumea, a dat fiecărei vieţuitoare câte o armă de apărare: unora le-a dat dinţi ascuțiți, altora le-a dat gheare.

Albinei i-a dat doar un ac mititel şi i-a zis:
– Chiar de ești mică și pari neajutorată, acest ac te va ajuta să-ți birui toţi duşmanii. Când îi vei înţepa, carnea se va umfla în jurul înţepăturii şi îi va ustura.

Albina însă nu s-a mulţumit cu ce i-a dat Dumnezeu şi i-a zis acestuia:
– Doamne, arma pe care mi-ai dat-o este prea mică. Trebuie să-mi dai şi puterea să-l omor pe cel pe care îl voi înţepa!

Văzând răutatea albinei, bunul Dumnezeu s-a întristat și i-a spus:

– Mierea ta, adunată în fagurii galbeni ca soarele, să fie dulce, iar din ceara ta creștinii să facă lumânări care să lumineze bisericile la sfânta slujbă, sub icoana Maicii Domnului.

Însă, pentru că eşti atât de rea, când vei înţepa pe cineva cu acul pe care ți l-am dat, să mori tu, nu cel înţepat!

sursa: Rodica Birău

Albina are şi miere, are şi fiere și e cuminte cât ai minte. 😉

Un comentariu

  1. Marina Costa spune:

    A republicat asta pe Corabia cu gânduri a Marinei Costa – Marina Costa s shipload of thoughts și a comentat:
    Imi place si asta… si nu o stiam.

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise