Em Sava este autoarea pe care eu am descoperit-o recent (fapt de care mă bucur enorm!!!) prin prisma deosebitului său volum „Ana” – povestea echivalentă unui carusel de emoții și trăiri: dragoste și suferință, pace și război, legi scrise și nescrise… și mult despre acea ființă ce le poate trăi și îndura pe toate în tăcere – FEMEIA.

Em Sava, sau Ela Mihu cum este cunoscută din copilărie, a absolvit Facultatea de litere (Universitatea Babeș Bolyai, Cluj-Napoca). Este profesoară de limba și literatură, dar de ceva timp răspândește și cultivă dragostea pentru cuvântul românesc în mințile copiilor de români în țara frunzei de arțar – Canada.

Din anul 2014 a început să publice poezie și proză pe blogul personal Sweet & Salty (https://savatoronto.com), iar din 2015 a apărut periodic în diferite reviste din țară și din diaspora. Din anul 2018 a început să-și publice frumoasele scrieri în proză și vers și pentru moment volume editate deja sunt… (aflați mai jos 😉 citind articolul). 

Dar, „Cum și de ce?” a devenit Ela Mihu – Em Sava, autoarea a răspuns într-un interviu la 24life.ro:

„Am devenit Em dintr-o întâmplare, de fapt sunt inițialele numelui meu, iar Sava este satul bunicilor. Pe la sfârșitul lui 2014 mi-am deschis un blog, Sweet & Salty, pe care l-am semnat firesc, Sava. Cu pseudonimul meu, e o poveste. Mică fiind, mă visam pictoriță și mă vedeam semnând tablourile așa, pentru că am copilărit la Sava și iubesc mult colțul acela de rai. Em s-a adăugat când am deschis pagina de FB pentru că era nevoie de nume și prenume.
Ca autor, m-am obișnuit să mi se spună Em și îmi place. Mă identific cu aceste două litere. Partea funny e că unii nu știu dacă e nume masculin sau feminin.”

🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺
Și acum vă propun să o cunoaștem mai bine pe autoarea ce păstrează în suflet o nesecată dragoste pentru viață, familie țară și grai, încât lecturile sale scrise cu penița, după citire rămân întipărite în sufletul cititorului.
🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺

Despre mica Ela (Em) – fetița zglobie.

Am fost un copil cu foarte multă energie și prea multe idei. Unele ieșeau, dar cele mai multe eșuau în gafe. Mama nu știa dacă să mă pedepsească sau să mă ia în brațe, pentru că, în ciuda dezastrelor provocate uneori, intenția era de fiecare foarte bună. Am fost creativă de mică și am avut norocul să cresc într-o familie care a încurajat acest lucru.

Literele și cifrele în viața mea.

La școală am învățat bine, deci aveam o relație bună și cu cifrele, însă dragostea mea cea mare a fost mereu litera. Româna pe primul loc. Apoi celelalte materii.  Am iubit și culoarea și o îndrăgesc și acum. Am cochetat cu pictura de când mă știu. La un punct am lăsat cifrele pe drum, pentru că nu-mi mai trebuiau.

Dragostea pentru cuvinte…

a fost dintotdeauna. Dacă unele persoane au început de la un punct din viață să scrie, eu nu îmi amintesc momentul în care am început să scriu, pentru că dintotdeauna m-am jucat cu ele, iar cuvintele, îmi place să cred, s-au jucat și ele cu mine.

Mereu mi-am dorit…

să fiu ziaristă, dar facultatea de jurnalism era departe de casa părintească și ai mei nu mi-au permis, la vremea aceea, să plec așa departe de casă, apoi mi-am dorit să fiu profesoară de română și am fost, dar uite, am ajuns în Canada – culmea ironiei, dacă stai să te gândești că ei mă voiau cât mai aproape –  unde meseria mea e mai mult un hobby.
Dorințele mele sunt ca niște mămăruțe roșii cu buline, ușor accesibile, cu zbor mic și rotund. Nu am dorințe copleșitoare și nici năzuințe adânci ca să duc lupte prea mari.

Ce frumos ai spus. Cărțile mele au venit pe lume atunci când a trebuit, ca niște fructe, care se coc și toamna se culeg. Mi-e dragă fiecare în parte, pentru că sunt diferite și sunt părți din mine așezate între foile de hârtie. Deși scriu relativ ușor, fiecare dintre ele este muncită. Tind să fiu o perfecționistă și las greu să-mi zboare din mână textul, cartea. Revin și revin. Am o oarecare timiditate și am emoții de fiecare dată. Iar când vine reacția celor care citesc, bucuria e cumva mai mare, pentru că de fiecare dată e o surpriză și atunci văd și eu textul sau cartea cumva din partea cealaltă.

Proză. Prefer să scriu proză, dar uneori evadez în vers că așa simt pe moment. De multe ori mă joc și versurile sunt copilării haioase ori meditații, adică exact la polul opus. Sunt versatilă în scris. Îmi place să învârt cuvintele. Uneori scriu și pentru copii.  
Însă, sunt un cititor foarte pretențios, iar poezia adevărată nu se găsește în toate cărțile de poezie. Cred că de fapt se scrie mult mai puțină poezie decât pare la prima vedere. Uneori sunt doar cuvinte în rimă.
Eu nu mă consider poetă, însă da,  sunt prozatoare. Acolo simt că e terenul meu solid. De citit citesc și poezie și proză.

Ana a fost numită carte fenomen. Odată că a împlinit niște cifre, destul de impresionante pentru România, deși îți mărturisesc că am avut mari emoții cu ea  și o doză mare de nesiguranță. Prezintă evenimente din secolul trecut, are nuanță pregnant ardelenească etc., adică multe condimente care pot fi o provocare pentru cititorul contemporan. Însă era o carte pe care trebuia să o scriu. Sigur, modul în care a fost primită și valul de feedback primit de la cititori mi s-a pus la inimă.
Apoi cartea are la bază filonul unei povești dragi, viața bunicii materne, viață îmbrăcată cu foarte multă ficțiune, desigur. Deci e de suflet. Sau și mai de suflet decât celelalte cărți.

Este cel mai recent volum. Proză scurtă, unde emigranta din mine spune povești. Multe inventate, multe reale. Prilej de întâmplări reale, ori nu. Culoarea celui ce trăiește peste ocean se simte cu siguranță aici. E un melanj de texte, o călătorie geografică și nu numai. E și râs, și nostalgie, și inedit, și de inimă albastră, dar și de zbor de gând.

Aici am comis versuri, ca să zic așa. Nu a fost ideea mea. Editorul primei cărți publicate a aruncat un ochi asupra poeziilor mele și mi-a zis să le publică, Nu le-am dat prea multă importanță și sunt adesea certată că sunt cam mamă vitregă cu ele, dar, până la urmă, am zis: de ce nu?
Sunt un buchet de trăiri, dar și joacă, uneori copilărească, alteori cu un substrat. Să zic: am făcut-o și pe asta.

Este prima carte publicată. A început ca o scriere de blog, un fel de joc de ping pong între mine și scriitorul Axel. Este un roman care a prins foarte bine, o carte care a adus foarte multă bucurie, fiind prima experiență scriitoricească.

Nu știu ce anume nu se știe despre mine. Poate faptul că scriu și pentru copii. Am scris câteva povești și acum mă aventurez în a scoate o cărticică unde protagonistul este un șoricel nu prea cumințel. Însă aventurile prin care trece datorită neascultării, îl călesc și îl lecuiesc și-l transformă într-un șoricel cuminte. Și ceea ce nu știți, este faptul că desenele din carte o să-mi aparțină.

Lucrez la mai multe proiecte. De obicei lucrez în paralel. În afara colaborărilor cu publicații unde am de făcut „temă de casă” cu un deadline clar sau de editură, am niște manuscrise în lucru. Cele mai aproape de linia de sosire, ca să zic așa, sunt cincisprezece texte în limba engleză, care apar într-o antologie în Statele Unite și o carte pentru copii cu aventurile unui șoricel, cea despre care ți-am spus mai sus.  

Dragii mei cititori…

Vă mulțumesc că sunteți pe aceeași lungime de undă cu mine, că mă citiți și că-mi dați prilejul să fiu ceea ce sunt. Faptul că mă citiți este combustibilul pentru următoarele scrieri, pentru că motivația este puternică atunci când te simți apreciat. Vă mulțumesc mult!

🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺
Interesant și rapid a zburat timpul petrecut „La o ceașcă de carte” și „un pahar de vorbă” cu autoarea Em Sava.
Eu îți mulțumesc mult, dragă Em, pentru timpul acordat acestui interviu și pentru frumoasele destăinuiri din viața ta personală și cea profesională. Să te bucuri și în continuare de mult succes pe magicul tărâm al cuvintelor frumos creionate și să ne bucuri și pe noi, cititorii tăi, cu încă multe multe povești deosebite. Să poți culege mereu și oriunde acea inspirație necesară pentru a crea și a face lumea și omul din ea mai frumoase și mai bune. Sănătate și numai bine! 
🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺🌺

În articol, cu acordul scriitoarei, sunt prezentate poze și din arhiva sa personală.