„Luna de topaz” –  ⋞recenzie⋟

Alina Cosma este autoarea, care m-a făcut fanul stilului său de scriere chiar de la prima carte citită și care mereu și din nou mă surprinde plăcut prin scriitura sa specială, irepetabilă și inconfundabilă. Imaginația sa bogată și izvorul ei nesecat de inspirație ne cucerește de fiecare dată prin inteligența și istețimea redării lucrurilor și acțiunilor desfășurate în povești. Toate creațiile sale sunt istorii unice, interesante și captivante, iar poveștile sunt din plin îmbibate cu suspans și delicat presărate cu romantism suav și momente erotice fine.

Începând cu „Tărâmul mistic” m-am tot teleportat de fiecrae dată, cu fiecare volum nou citit, pe câte un nou tărâm mistic și astăzi vreau să vă vorbesc despre o nouă evadare a mea în minunată lume a cuvintelor frumos creionate. Vorba este despre cartea cu o denumire interesantă și coperta de un indigo profund pe care se deslușesc în nuanțele topazului luna și un chip feminin senzual care, desigur, mi-au atras atenția și mi-au stârnit interesul de a descoperi taina povestei ascunse în interior. Astăzi e despre „Luna de topaz.

„Luna de topaz”
Alina Cosma

Editura Primus, 2018
roman 256 pag

„Nu trebuie să crezi, ci doar să accepți dragostea când apare înaintea ta.”

„Luna de topaz” este o istorie combinată dintr-o acțiune tensionată și o poveste romantică, ceea o face interesantă pentru cititorii cu diverse preferințe literare.

De-ndată ce deschidem cartea imediat suntem teleportați și „aruncați” într-o lume dură și plină de haos în care totul e ca într-un joc groaznic de-a războiul. Suntem în „viitorul apropiat”, în anul 2117acolo unde nu-ți poți da seama dacă lumea e reală sau ireală, sau unde e granița între astea doua?
Acolo…
Acolo, în lumea unde „amăgirile sunt pentru cei slabi”.
Acolo unde persistă întunericul, iar umbra e o trădătoare.
Acolo unde nu poți avea încredere în nimeni și nici nu-i poți cere ajutorul nimănui.
Acolo unde peste tot zboară drone de recunoaștere și există microcomputere cu superputeri.
Acolo unde doar speranța te mai ține în viață, și un singur „înger” (din vise) îți poate devini un salvator.
Acolo este o lume în care există două lumi „paralele”: „o lume a săracilor, asta, în care cel mai tare supraviețuiește! Și lumea ideală…” adică este o lume ireală (frumoasă, poate) și o lume reală (iadul pe pământ)și „careva” porți strălucitoare ce separă aceste două lumi ale unui singur univers.
Acolo este Planeta Terra, Regatul Solaris și tocmai acolo este locul special rezervat pentru un El și o Ea.

Ea, Tessa – „un soldat care cunoaște cruzimile lumii în care trăiește din fragedă pruncie. Prima lecție o primește chiar de la tatăl său… Viața ei e un adevărat calvar, iar singura motivație pe care o are pentru a trăi este răzbunarea”. Aceasta era femeia cu „un vino-ncoa special”, dar și cu un IQ de peste 300 – o combinație perfectă pentru un rol important.

El, Dave – un empat născut sub semnul Lunii de topaz, dotat cu abilități speciale, care nu cunoștea mai nimic din ce se petrecea în lumea reală, deoarece locuia în regatul Solaris și făcea parte din clasa conducătoare a a lui. Acesta avea „ochii albaștri ca topazul” ce „îl făceau să semene cu un copil născut din soare. […] Era frumos ca un înger, dacă existau îngeri!.

Ea are mereru un vis cu înger salvator, El are un destin cu numele Lis.

Ea are un ajutor pe nume Max, El are parte de cel mai periculos dușman pe nume Zeta.

Ea o războinică, ce reușește să păstreze în sufletul său zdrobit o rază de lumină și speranță în viitorul bun și frumos și Elun înger aruncat în gura infernului tocmai de cei pe care îi considera „familie” – cam așa începe povestea cunoștinței celor DOI (și nu doar a lor).

Ea

,, În infernul în care îi înconjura, ea găsi o oază de pace, liniște și siguranță, acolo, în brațele lui.”

El

,, În furtuna care se pornise în sufletul lui, liniștea pe care o emana ființa ei îl lăsa fără suflare. Era perfectă în toată imperfecțiunea ei!

Predestinare, secrete, abilități speciale, genom uman modificat genetic, inteligență artificială și un singur scop: perpetuarea rasei… Poate iubirea să apară acolo unde totul pare doar un plan bine pus la punct?” Și, oare,Poate un suflet zdrobit să se vindece și să renască?

„Luna de topaz” este un fantasy cu tentă științifică în care, pe lângă impactul continuu al științei și tehnologiei asupra societății și persoanelor, ca o normalitate, există și lupta continuă pentru viață.
O poveste despre multe și cu de toate, dar, în special, despre mârșăveniile, fărădelegile și cele mai josnice acțiuni pe care doar omul le „poate” face: viol și lipsă de libertate, trădare și omucidere, abuz de putere și dorința de a deține puterea supremă.
Un roman ce își are și frumoasa poveste cu „DOI” în care grija și romantismul merg coct la cot și suflet lângă suflet – trebuie doar să deschizi ochii și să le vezi și să le accepți.
Este o istorie cu o relație deloc ideală, suficient pipărată cu situații fierbinți și discuții acide, dar care e îndulcită, la momentul potrivit, cu priviri înduioșătoare, cuvinte necesare, îmbrățișări calde și pupici dulci, și care e înfierbântată, pe alocuri, cu fine și îndrăznețe momente erotice.

„Luna de topaz” este o frumoasă aventură ce m-a purtat ca pe valurile mării pe filele cărții cu cuvintele sale frumos alese și cu grijă creionate; este o poveste cu lună plină și mări de sânge, cu sexualitate și brutalitate, dar și cu frumoase stări „ciudate” când „poți să plângi în timp ce râzi”; este un roman cu adevarat impresionant, atât prin poveste, cât și prin combinația de stiluri abordate și dacă v-am făcut curioși să o descoperiți de la „A” la „Z” – vă doresc lectură plăcută (și sunt sigură că așa va fi!).

Cartea „Luna de topaz” o puteți găsi la Editura Petale Scrise.

În articol, cu acordul autoarei, este plasată și o poză din arhiva sa personală.