Doina Mustățea

Haideți să ne cunoaștem!

1 ❤ 10 momente importante din viața mea

M-am născut … la Vrancea la Milcovul, localitatea care are același nume cu râul ce o traversează și care are o mare rezonanță istorică în mințile și inimile noastre începând cu 1859 de când nu a mai fost hotar între Moldova și Muntenia ci doar o apă internă, unificatoare.
Frați/surori… Mai am două surori, eu sunt fiica mijlocie a familiei și cea mai neastâmpărată și greu de controlat. Copilăria mea a fost una frumoasă și fericită. Am avut norocul să fiu crescută si educată de doi părinți responsabili și echilibrați.
În copilărie… la școală am fost un copil bun însa nu studiam acasă aproape niciodată, notele le luam pe ceea ce învățam în clasă și îmi amintesc, în una din clasele primare, învățatoarea ne-a dat o temă scurtă în clasă cu întrebarea „ce vrei să devii când vei fi mare?”. Eu am răspuns scurt, fără prea multe detalii: „vreau să devin cântăreață ca Margareta Pâslaru”. La varsta aia nu știam dacă este o bună cântăreață dar imi doream să devin faimoasă ca ea pentru că mă îndrăgostisem de frumusețea ei iar ceilalti să mă privească așa cum eu o priveam de fiecare dată când apărea la tv.
Obiectul preferat la școală era… In timpul școlii nu am avut o materie preferată, eram bunișoară la toate însa cred că materia care a avut cumva impact asupra mea a fost limba română pentru că la clasele V-VIII am avut ca profesor de limba româna (și diriginte al clasei) o mare doamnă a învățământului vrâncean, poate una dintre cele mai bune cadre didactide ale vremii, Gheorghiță Stela. A fost genul de profesor care știa cum să ne facă să iubim limba română și cum să o respectăm peste timp. Cred că acest cadru didactic a fost unul din adulții care și-au lăsat o mare amprentă asupra mea, pe langă cea lăsată de părinții mei.
Ghidușia rămasă în memorie este …(la ce vârstă)… Am fost un copil energic, cam greu de controlat și de educat, am fost obrăznicătura și rebelul familiei, pe mama nu am ascultat-o aproape niciodată chiar dacă mă amenința că mă pedepsește cu bătaia. Tatăl meu, însă, a avut o mai mare putere educativă asupra mea și a știut întotdeauna cum să mă convingă că tot ceea ce îmi cere el, ca părinte, eu, copilul, trebuie să respect și să fac.
Prima dragoste … nu îmi mai amintesc, nu aș ști s-o localizez în timp însa cred că de cum am deschis ochii în această lume sau de când am început să înteleg ceea ce este în jurul meu, cea mai mare afecțiune am avut-o pentru tatăl meu. L-am perceput întotdeauna ca pe un exemplu și îmi doream des să pot fi ca el. Ceea ce îmi vine des în minte este o peripeție de cand eram la grădiniță când unul din foștii colegi mă simpatiza tare și de câte ori dorea să îmi arate că îi plac venea pe furis, mă lua în brațe și mă strângea atât de puternic încât mă lăsa fără aer și ca să scap din strânsoare să pot respira începeam să plâng zgomotos.
Autorul care m-a făcut să visez… a fost Minulescu, citindu-i poeziile. Fiecare poezie pe care i-am citit-o, în timp ce o citeam/reciteam, m-a îndemnat să îmi croiesc în minte filmul a ceea ce simțea (și de ce) poetul când a scris-o.
Cartea preferată este… Cartea care a avut un mare impact asupra mea în copilarie a fost „Singur pe lume”– Hector Malot. Copil fiind citeam cărțile pe care le luam de la biblioteca din sat iar această carte a fost una din ele.
M-am apucat să scriu … din copilărie.
Acum stau (unde)… la Roma. Deja de 19 ani.

2 ❤ Despre prima mea scriere.

Cu scrisul am cochetat mereu, înca din copilarie scriam des compuneri pe care le păstram pentru mine, mai apoi, în liceu, am incercat să scriu poezie. Liceul unde învățam scotea lunar o revistă literară, „REVISTA NOASTRA”, iar când am trimis căteva poezii directorului revistei, care era și directorul liceului dar și profesorul meu de limba română, nu le-a publicat. Asta m-a descurajat și nu am mai scris. Doar mai târziu, peste ani, am scris câteva poezii fără să cred că ar merita fi publicate. Ideea de a publica ceva scris de mine a încolțit acum câtiva ani când lucram la o campanie umanitară cu strângere de fonduri pentru un copil bolnav de cancer osos în metastaza finală, adică pe moarte. Știam că va muri iar campania încerca să ajute mama să nu mai ducă grija cheltuielilor în ultimile luni de viață ale copilului ei și nici pe cele pentru înmormantare.

3 ❤ Prima mea publicație este… (genul literar, de unde vine ideea, mesajul cărții, dedicația, titlul vine primul sau ultimul, mai importantă este emoția/mesajul/…)

Prima carte, „DESTINE”, a fost scrisă împreuna cu alți prieteni în memoria acelui copil și a avut menirea să ajute alți copii. Practic a fost o carte care ne-a ajutat să trimitem de la Roma în Romania foarte multe colete cu alimente și să achizitionăm multe medicamente pentru copiii bolnavi de boli grave. Jumătate din carte a fost scrisă de mine și jumătate de ceilalți prieteni. Practic tot ce am publicat, am ales să fie în colaborare cu prietenii implicați în campaniile umanitare din cadrul proiectului pe care îl coordonez pentru că iubesc munca de grup, colectivă, nu îmi plac rezultatele individuale. Acțiunile de binefacere și voluntariat au la bază colaborarea unui numar mare de persoane iar munca într-un cadru colectiv dă întotdeauna rezultate extraordinare.

4 ❤ Lucrările scrise până la momentul actual sunt …

„Dulce și Amar” – condamnați la străinătate, este o carte cu autori multipli (este o colecție de povești reale de viață), carte la care am fost unul din editori. Aceasta a fost concepută ca proiect de Ziarul Emigrantul și de jurnalistul Cristi Merchea, iar ea conține poveștile și motivele emigrării unor români izgoniți de acasă de sărăcia în care a fost aruncată România de cei care o conduc din 89 încoace. Și din această carte un numar mare a fost donat de Ziarul Emigrantul în campaniile umanitare pe care le-am dezvoltat pentru a ajuta copiii și bătrânii bolnavi și săraci din România si Moldova (de peste Prut). Deja a ieșit de sub tipar cea de a treia carte, „NOI SUNTEM ROMANI”, carte scrisă în colaborare tot cu jurnalistul Cristi Merchea și, bineînțeles, este dedicată în totalitate acțiunilor de bineface pe care le dezvoltăm împreună.
Ca o concluzie: ceea ce m-a determinat să scriu a fost dorința de a ajuta bolnavii și săracii României prin intermediul cuvintelor scrise. În ultimii cinci ani am avut colaborări cu rezultate foarte bune și cu „Ziarul de Vrancea”, în mare parte tot pe latura binefacerii și a voluntariatului.

5 ❤ Cea mai mare provocare din viața mea este…

aceea de a crede cu încăpățanare că întotdeauna binele învinge răul oricând și în orice situație, iar pentru asta trebuie să educăm copiii (generațiile viitoare) în acest sens.

6 ❤ Cel mai mare critic al scrierilor mele…

sunt cititorii și un bun îndrumator, deci critic este jurnalistul Cristi Merchea.

7 ❤ Iubitorii de carte pot procura …

ultima carte (primele doua trebuie să le reeditam pentru că numarul tipărit inițial a fost epuizat) intrând în contact cu proiectul „CARTEA – O UȘĂ DESCHISĂ SPRE VIITOR”.

8 ❤ Cartea cu care mă delectez acum, când am un minut liber (dacă îl am).

În acest moment (re)citesc din clasicii român.,Este o perioadă în care mi-e dor mai mult de țară, de casă, de copilărie și de mine și citindu-i îmi astâmpăr cumva acest dor.

9 ❤ Sportul și alimentația în viața mea…

Am avut și am o viață în continuă mișcare, deci sportivă. Sunt o persoană energică, în afara activitaților zilnice găsesc aproape mereu timp pentru a face puțin sport iar alimentația o am destul de echilibrată și adaptată varstei mele.

10 ❤ Acum scriu …

Momentan, în cadrul proiectului nostru, dezvoltăm câteva campanii umanitare și pregătim promovarea și distribuirea cărții „NOI SUNTEM ROMANI”, deci nu scriu ceva anume.

11 ❤ Personajele de sex opus (le descriu ușor, greu, …)

Îmi găsesc ușor cuvintele atunci când vreau să descriu o persoană, deci la fel se întamplă și în cazul persoanelor de sex opus.

12 ❤ Cât de greu/ușor îmi este să trec de la lucrarea scrisă deja la una nouă?

Nu îmi este ușor să trec de la o lucrare scrisă la una nouă. Pregătirea temei îmi ia destul timp iar dezvoltarea ei uneori îmi ia prea mult timp.

13 ❤ Pasiunile mele sunt scrisul și ….

proiectul de binefacere și voluntariat pe care îl dezvolt și iubesc. Practic viața mea se învarte în jurul acestei activități. Doar cei care iubesc să facă asta o pot face pe o perioadă lungă de timp și pot înțelege implicațiile.

14 ❤ Când scriu …

am nevoie de liniște si concentrare pentru că ideile îmi vin ușor, le pot dezvolta în liniste dar la fel de ușor le pot pierde în lipsa ei.

15 ❤ Slăbiciunea mea …

cea mai mare e prezentată de doua categorii de oameni: copiii și batrânii defavorizați.

16 ❤ Activitatea mea poate  fi urmărită de cititori …

prin prisma proiectului „CARTEA – O UȘĂ DESCHISĂ SPRE VIITOR”.

17 ❤ Literatură asemănătoare ca stilul meu (nu am întâlnit/ am întâlnit la…)…

Ceea ce scriu eu înclină, mai degrabă, spre jurnalismul narativ. Nu știu dacă pot asemăna cu careva scrieri.

18 ❤ Opera (creația artistică) mea iubită este…

poezia. Iubesc poezia scrisă de Eminescu și Minulescu.

19 ❤ Dacă aș avea şansa să călătoresc în timp şi spaţiu … (De ce?…)

aș dori să mă întorc în perioada când a trait Eminescu și să îl cunosc așa cum a fost el în realitate.

20 ❤ Dacă aș avea posibilitatea să mă întâlnesc cu vreun personaj literar..  (De ce?…)

mi-aș dori sa îl cunosc/întalnesc pe Mircea Eliade și prin intermediul lui pe Maitreyi.

21 ❤ O zi din viața mea .

Fiecare zi din viața mea, în afara faptului că muncesc să mă pot întreține, lucrez la diversele campanii umanitare pe care le dezvolt împreună cu mulți alți români în comunitatea românescă din Italia.

22 ❤ În lumea în care trăiesc îmi displace …

Ceea ce urăsc (nu doar că îmi displace) în această lume este ignoranța societății față de cei care nu se pot ajuta singuri.

23 ❤ Editura cu care colaborez este…

Editura Diaspora deși ultima carte, din motive tehnice, am făcut-o cu o altă editură.

24 ❤ Cum aș motiva o persoană să se apuce de citit ?

În cadrul proiectului nostru, „CARTEA – O UȘĂ DESCHISĂ SPRE VIITOR” și cu ajutorul „Ziarului Emigrantul” și al „Ziarului de Vrancea” am dezvoltat campanii de donație de carte pentru a stimula dorința de a citi românește copiilor români din Italia. Practic mai multe școli din România (Vrancea și Constanța) au colectat cărți donate de copii și au fost aduse la Roma și distribuite la diverse parohii și asociații românesti, astfel copiii români vor intra în contact direct cu lectura în limba româna. Aceeași campanie am facut-o și pentru copiii romani din Moldova de peste Prut. Prin intermediul acestor campanii au ajuns la Roma aproximativ 6000-7000 de cărți românești iar în Moldova aproximatv 4000-5000.
Școala din satul meu natal, Milcovul, a donat carți și copiilor români din Barcelona, copii care frecventau „CENTRUL CULTURAL ROBARNA”, unul din colaboratorii proiectului nostru.
Concluzia: modul în care noi motivăm o persoană să citească este oferind cărți potențialilor cititori, în special copiilor.

25 ❤ Planurile/viziunile mele pentru frumosul viitor …

sunt legate tot de binefacere și voluntariat. Voi continua să fac ceea ce îmi place și iubesc.

Și câteva cuvinte pentru toți iubitorii de carte …

❤  Iubitorilor de carte le transmit doar… iubiți independența intelectuală, citiți și asimilați informațiile care vă transformă în oameni liberi și echilibrați și învățați-vă copiii că o carte este o ușă întotdeauna deschisă spre viitor. ❤

❤ O discuție foarte interesantă ❤

Eu vă mulțumesc mult Doina Mustățea pentru acceptarea acestei provocări și pentru împărtășirea atâtor momente deosebite și, până în acest moment, neștiute din viața Dvoastră.
Vă doresc mult succes în realizarea planurilor propuse și să vă bucurați de un număr mare de oameni ce vă admiră și vă iubesc creațiile, iar noi cu drag vom urmări toate noutățile Dvoasră literare apărute.
Să puteți culege mereu și oriunde acea inspirație necesară pentru a crea și a face lumea și omul din ea mai frumoase și mai bune.

❤ Sănătate și numai bine! ❤

Pentru a accesa mai ușor paginile Autorului puteți face clic pe oricare poză sau pe denumirea conturilor din articol.
Cărțile le puteți comanda făcând clic pe site-urile indicate mai sus.

În articol sunt prezentate poze din arhiva personală a scriitoarei (cu acordul acesteia).

Publicitate