Roxana Lazăr

Haideți să ne cunoaștem!

1 ❤ 10 momente importante din viața mea

M-am născut… Am văzut pentru prima dată lumina soarelui în București, într-o îndepărtată zi de septembrie a anului 1974. Poate nu este chiar atât de îndepărtată,  dar așa o percep eu acum. De unde știu că era o zi însorită? Bănuiesc că era așa. Mama a simțit că ceva nu era în regulă și a plecat singură înspre  maternitate… pe jos! Dacă ar fi fost timp urât, s-ar fi urcat în tramvai.
Frați/surori… Am un singur frate, mai mic decât mine, care a făcut boacăne mai multe  decât cinci frați ai alteia/altuia puși împreună. Ne auzim des și râdem de noile sale boacăne sau de amintirile copilăriei.
În copilărie mă vedeam… ca o ființă desprinsă dintr-o altă galaxie, sau poate dintr-o lume paralelă, o ființă extraterestră care făcuse escală în lumea noastră. Bineînțeles, perioada anilor ’80 a contribuit substanțial la alienarea socială a copiilor. Ne jucam împreună printre blocurile în construcție, dar aveam multă grijă la ce vorbeam unul cu celălalt, fără să dezvăluim prea mult din ce se întâmpla cu noi sau cu rudele noastre. Multe situații dificile în care se aflau prietenii mei au ieșit la iveală abia după mulți ani, nicidecum în acea perioadă tulbure.
Obiectul preferat la școală era… primul meu penar care avea un capac cu magnet. Adoram desenul de pe capac, fetița cu ochii imenși, tipică desenelor chinezești. Nu știu de unde cumpărau părinții mei ceea ce îmi era necesar la școală,  nu am văzut la papetărie un alt penar ca cel pe care îl aveam eu. Dar mai erau colege prin clasă cu penare similare, mai mari și cu desene mai urâte.
Ghidușia rămasă în memorie este…  Am fost un copil cuminte. Nu știu dacă am făcut ghidușii precum ceilalți copii. Poate că prima mea „prostie” am făcut-o pe la vârsta de patru ani, când am „scurtat” cu foarfeca o față de masă abia cumpărată de părinții mei la un târg meșteșugăresc. Fața aceea de masă costase o sumă de bani importantă pentru bugetul familiei mele. Atunci tata m-a alergat prin casă, dar nu m-a lovit. Cred că a fost prima și ultima dată când tata m-a certat.
Prima dragoste „am simțit-o” la vârsta de… 14 ani. Adică,  aproape de paisprezece ani. Era vacanță, era cald și frumos, trecusem în clasa a noua și el era tare drăguț. Paisprezece este oare vârsta la care ne îndrăgostim cu toții pentru prima dată? Cred că și adolescenții de acum simt ceva pe la paisprezece ani. A fost o iubire de scurtă durată, tăiată de vacanța la bunicii lui care a stins rapid flacăra din pieptul meu și a înlăturat fluturii din stomacul nostru.
Autorul care m-a făcut să visez este… Carlos Ruiz Zafon. Consider că acest autor a fost unul dintre cei mai importanți scriitori ai zilelor noastre. Mă alimentez cu energia pe care o emană cărțile lui și când încep să citesc (sau să recitesc) ceva scris de acest autor, nu mai reușesc să adorm până când nu parcurg și ultimul cuvânt al ultimei pagini. Trecerea în neființă a lui Zafon este o pierdere imensă pentru literatura universală.
Cartea preferată este… nu este doar una. Am o mulțime de cărți pe care aș putea să le definesc „preferate”, începând cu cărțile copilăriei mele („Cei trei mușchetari”, „Laleaua neagră”, „Masca de fier” etc.) și terminând cu romanele lui Zafon sau cele ale lui Stephen King. Am autori pe care îi citesc și recitesc: H.P.Lovecraft, Niccolò Ammaniti, Haruki Murakami, J.R.R Tolkien, iar lista este foarte lungă.
M-am apucat să scriu (din motivul)… când eram în școala primară. Cred că nu aveam mai mult de nouă ani. Trebuia să facem un desen și să compunem un text alăturat desenului respectiv. Eu am scris povestea unui extraterestru mic care se pierduse pe Pământ și nu reușea să găsească drumul spre casă. Mulți ani după această povestioară am văzut filmul lui Spielberg, ET. Am surâs cu multă înțelegere, urmărind drama micuțului extraterestru pierdut pe Pământ și atât de dornic să se întoarcă acasă.
Acum stau (unde)… la Roma, în Italia. Locuiesc de ceva timp pe aici (aproape de 26 de ani) împreună cu soțul meu și cei trei copii ai noștri.

2 ❤ Prima mea scriere este…

Am început să scriu mai mult în joacă, acum vreo șase ani, când am elaborat un text despre un porumbel aducător de vești minunate, pe o arcă aflată la derivă. Am personificat un măslin ce urmărea neputincios potopul și am descris teribila descătușare a forțelor naturii. Textul a fost introdus într-un concurs literar și a obținut locul întâi.

3 ❤ Prima mea publicație este…

„Răzbunare Perpetuă”, publicată de Editura Libris, în anul 2019. Este un roman ce se poate înscrie în genul noir/thriller. Am încercat să transmit  cititorilor tulburările unei tinere scriitoare care a devenit mamă și să descriu încercările acesteia de a salva o familie aflată în declin din cauza unui blestem antic, purtător de energii malefice și declanșator al unor situații fără ieșire.

Titlul romanului a ieșit singur, fără ca eu să-l caut prea mult. Nu mă opresc prea mult înainte de a începe să scriu. Mă las dusă de val, intru într-un fel de transă și las ca povestea să se scrie singură.  Eu sunt doar un umil instrument de scris, o ureche care ascultă și o mână care scrie.

4 ❤ Lucrările scrise până la momentul actual sunt…

multe povestiri scurte, publicate în diverse antologii. Am multe pagini pregătite pentru a fi publicate și un roman ce așteaptă să fie corectat și trimis către editor.
Marea majoritate a lucrărilor mele sunt povestiri, proză scurtă. Public pentru diverse reviste literare. Scriu în limba română și în limba italiană, particip la diverse concursuri. Aceste povestiri își câștigă mereu locul prin câte o antologie publicată de diferite edituri. Scriu mult horror și multă literatură fantastică.

5 ❤ Cea mai mare provocare din viața mea a fost și este…

timpul. Nu am timp să termin de citit miile de cărți pe care le am pe listă și nici să scriu cele câteva rânduri care îmi gâdilă zilnic vârful degetelor.

6 ❤ Cel mai mare critic al scrierilor mele…

soțul meu. El citește primul ceea ce scriu. Este entuziasmat de povestiri, dar găsește mereu ceva de corectat.

7 ❤ Iubitorii de carte pot procura cartea mea…

Libris, căutând autoarea Roxana Lazăr și romanul „Răzbunare Perpetuă”.

8 ❤ Cartea cu care mă delectez acum, când am un minut liber (dacă îl am) este…

„Dracul”, autori Dacre Stoker & J.D. Barker.

9 ❤ Sportul și alimentația în viața mea…

ah, întrebare grea. Nu am grijă (deloc) de silueta mea, mănânc dezordonat și folosesc prea multă sare în bucate. Nu fac sport, iar acest lucru se vede, din păcate. În fiecare zi îmi promit că voi începe să am o viață ordonată și voi face o dietă, dar până la ora prânzului uit promisiunea făcută mie însămi.

10 ❤ Acum scriu…

poveștile unor adolescenți care nu-și găsesc locul în această lume, dar care au diferite stiluri de a evada din cotidian.

11 ❤ Personajele de sex opus

le descriu cu mare ușurință. De fapt, unul din romanele mele ce urmează a fi publicat, este scris din viziunea unui bărbat.

12 ❤ Cât de greu/ușor îmi este să trec de la lucrarea scrisă deja la una nouă?

Îmi este destul de greu, pentru că ceea ce scriu mă face să trăiesc intens în lumea literelor și a personajelor.  Mă desprind cu mare greutate de ceea ce scriu, dar când încep ceva nou, dau naștere unei noi aventuri și totul merge ca pe roate.

13 ❤ Pasiunile mele sunt scrisul și…

lectura. Nu aș putea trăi fără cărți și fără idei de pus în pagină. Fac mult voluntariat, este un fel de misiune a mea în această viață.

14 ❤ Când scriu…

am nevoie de liniște totală și multă concentrare,  altfel nu aș putea auzi vocea povestirii. O las să-mi susure în ureche povestea și dau frâu liber imaginației.

15 ❤ Slăbiciunile mele sunt…

copiii mei. Am două fete și un băiat. Momentele cele mai frumoase din viață le am mulțumită lor.

16 ❤ Activitatea mea poate  fi urmărită de cititori pe…

Facebook. Încă nu mi-am făcut blog, chiar dacă am fost sfătuită să îl fac. În ultimul timp nu am avut prea mult timp (ah, timpul ăsta strânge ca o pereche de pantofi prea mică) să mă ocup de profil, dar promit că o să remediez aceste lipsuri. Și o să devin activă pe Instagram.

17 ❤ Literatură asemănătoare ca stilul meu (nu am întâlnit/ am întâlnit la…)…

Ceea ce scriu naște din ideile mele proprii, nu copiez stilul nimănui.  Mi s-a spus că scriu precum Eliade, dar mi se pare exagerat. Nu voi atinge niciodată nivelul și valoarea marelui nostru maestru, Mircea Eliade.

18 ❤ Opera (creația artistică) mea iubită este… scrisă de…

Umbra Vântului” scrisă de Carlos Ruiz Zafon, ca și alte scrieri ale acestui autor.

19 ❤ Dacă aș avea şansa să călătoresc în timp şi spaţiu aș vrea să merg…

în viitor. De ce? Foarte simplu… ca să citesc ceea ce am scris în continuare și să văd impresiile cititorilor.

20 ❤ Dacă aș avea posibilitatea să mă întâlnesc cu vreun personaj literar, acesta ar fi…

Fermin. Aș vrea să vorbesc despre filosofia de viață pe care o adoptă în cărțile scrise de Zafon.

21 ❤ O zi din viața mea…

începe foarte devreme, deseori pe la ora patru dimineața. Se desfășoară toul cu o rapiditate demențială și se termină pe la ora 23:50, când ajung să cad într-un somn agitat și plin de vise. Fac mult voluntariat și ajut persoanele nevoiașe.

22 ❤ În lumea în care trăiesc îmi displace…

goana după ceea ce este superfluu, după ceea ce nu este esențial. Mă deranjează oportuniștii și prost-crescuții, mă irită persoanele care se folosesc de timpul meu pentru binele propriu  și care sunt lipsite de un minim de gratitudine. Mă deranjează enorm prostia unor personaje reale, care au drept de a decide pentru noi toți.

23 ❤ Editura cu care colaborez este…

Editura Creator (Libris Editorial).

24 ❤ Cum aș motiva o persoană să se apuce de citit?

Este foarte greu să motivezi o persoană care nu citește, mai ales în perioada acesta, plină de stimulări vizuale ce capturează mult mai ușor decât paginile unei cărți.  Eu vorbesc tuturor de lumea magică ce se regăsește într-o poveste scrisă și închisă între coperțile cărții,  le vorbesc cu patos despre parfumul paginilor și despre senzația minunată pe care o poate lăsa parcurgerea unei lecturi, de liniștea interioară și starea de bine pe care o dăruiește această activitate fantastică.  Povestesc despre lumi neexplorate ce abia așteaptă să fie descoperite și explic faptul că niciun film și niciun joc nu se naște fără cineva care să scrie scenariul. De obicei, reușesc să dau naștere unei dorințe ascunse prin colțurile închise ale necititorilor, dar nu știu pentru cât timp scânteia poate să supraviețuiască în absența oxigenului dat de aerul cărților.

25 ❤ Planurile/viziunile mele pentru frumosul viitor sunt…

Trăiesc fiecare clipă cu multă intensitate, nu prea reușesc să-mi fac planuri de viitor. O mare dorință ar fi să îmi construiesc o căsuță mică, lângă un lac minuscul, cu grădină anexată și câteva animale domestice prin ogradă. Văd o fereastră mare, deschisă spre lac, iar eu mă văd așezată la birou, povestind în scris. Poate este o situație utopică,  nu  știu. Dar, la urma urmei, noi, scriitorii, suntem niște visători .

Și câteva cuvinte pentru toți iubitorii de carte…

Înainte de a mă considera o scriitoare, consider că sunt o mare iubitoare de cărți. Îmi salut toți colegii de „patimă” cu mare drag. La cât mai multe cărți citite, călătorii (pe aripile paginilor) înfăptuite și mult, mult timp liber pentru citit doresc tuturor. Fără iubitorii de carte nu ar exista nici scriitorii, deci totul rămâne în mâinile voastre (noastre).

O discuție frumoasă și interesantă

Eu vă mulțumesc mult, doamna Lazăr, pentru timpul acordat acestui interviu și pentru împărtășirea atâtor momente deosebite din viața dumneavoastră.
Vă doresc mult succes în realizarea planurilor propuse și să vă bucurați de un număr mare de oameni ce vă admiră creațiile, iar noi cu drag vom urmări toate noutățile dumneavoasră literare apărute.
Să puteți culege mereu și oriunde acea inspirație necesară pentru a crea și a face lumea și omul din ea mai frumoase și mai bune.

❤ Sănătate și numai bine! ❤

Pentru a accesa mai ușor paginile Autorului puteți face clic pe oricare poză sau pe denumirea conturilor din articol.
Cărțile le puteți comanda făcând clic pe site-urile indicate mai sus.

În articol sunt prezentate poze din arhiva personală a scriitoarei (cu acordul acesteia).