„Regina nopții” – ⋞recenzie⋟

„REGINA NOPȚII”
Lilia Calancea

roman (180 pag)
Editura ARC
Chișinău, 2017

„Viața oricărei femei este un roman”.

„Regina nopții”
este romanul femeii ce își desface „petalele şi parfumul când celelalte flori se închid, răsuflate”
.

Totul se petrece într-o lume „plină de tic-tacuri”.

Lumea de azi – în care omul, din păcate, trăiește după același program zilnic, și anume lucru, lucru și iar lucru… fără prieteni, fără iubit, fără timp liber…

Această soartă „a fericit-o” și pe Adriana.

„Luni şi ani de zile am trăit în lumina calculatorului. Ecranul a fost principala mea fereastră către lume, pe când ferestrele reale deveniseră doar nişte ecrane în care imaginea se schimba în funcție de sezon. Rar când am deschis o fereastră în ultimii zece ani.”


De azi, lumea în care vreau să trăiesc e dincolo de geam. Fiecare dintre noi ajunge într-o zi să aleagă de care parte a geamului să trăiască.

„– Ai nevoie de un preludiu foarte lung. Poate de câteva luni, poate chiar de câțiva ani. Şi nu eşti singură, Adriana. Multe femei ca tine au nevoie de asta. Pe vremuri, femeile se bucurau de preludiu cu poeme și flori. Luni de zile. Ani. Acum au sex la prima întâlnire, dar nu mai au preludiu.”

„Nu vreau… Nu vreau oameni. … la o mănăstire. Cât mai departe de muşuroiul citadin. Pe o insulă fără turişti. Izolată. Să nu înțeleg niciun cuvânt. Să fiu singură. Să mă trezesc cu ochii în largul mării. Să culeg smochine pe marginea drumului…”, dar „Deşi apreciez singurătatea, mă atrag numai lucrurile cu pereche: două sfeşnice, două pahare cu ozoare aurii, de la Barcelona, un tablou cu două lilii, un inel cu două pietre gemene, această pereche splendidă de pocale de cristal Baccarat…”

De aici… de la o discuție… de la această discuție între două prietene a început totul: alegerea destinației, drumul deloc ușor de parcurs spre locul „perfect” și povestea roboțelului ce „s-a transformat într-o femeie sentimentală”.

„Inousses – o insulă pitorească, … culori de basm și…
„Bine ați venit pe insula extremelor” –
locul unde nu există și nici nu este nevoie de vreun ceas, tik-tak.

De ce a avut parte în acest loc depărtat această persoană ce nu obișnuia să audă lucruri ce nu-i plac, care nu suporta să fie contrazisă și a trăit mult timp cu iluzia de „femeie superputernică, șefa curajoasă, în fața căreia nimeni nu poate deschide gura”? Păi…

Insula a fost foarte primitoare cu ea și a întâlnit-o cu „brațele deschise”, cunoștința lor începând „foarte frumos”:
* cu un accident. Acesta având ca consecință o ancorare la pat „ca o corabie naufragiată” pe un timp nedeterminat;
* o cunoștință cu El – deloc cea mai plăcută;
* dar și cu o aromă îmbietoare, ce îi îmbrăca odaia în straiele „Reginei nopții” odată cu fiecare apariție a serii.

Și cu toate astea „cât de acasă…”

„Un bărbat nu poate inventa un comportament din cărți, dacă nu e interesat cu adevărat de o femeie.”

Și, de aici, Adriana a deschis un nou capitol în viața sa numit: „Florile şi bărbații”.

Au fost și crize de furie, au fost și eșecuri, care pentru prima dată i-au provocat nu furie, ci o dispoziție excelentă.

A fost și un dans. Un tangou. Oare cât de frumos poate fi definit?
„O trăire puternică… aşa ca… durerea. … E agonia unui vis terminat şi revenirea la realitate. Clipa în care înțelegi că tot ce posezi, tot ce ții în mâini: iubirea, femeia, dorința, pasiunea, libertatea, nebunia, totul va exista doar până la sfârşitul dansului. Ultimul acord pune capăt la toate. Rămâne doar un nor de praf la picioare.”

A fost vizionat și „spectacolul amanților eterni. Uite cum soarele sărută marea. În fiecare seară o sărută diferit. E amantul perfect. Era o feerie! Mii de steluțe albe îşi deschiseseră petalele, revărsând generos în albastrul cald al serii valuri de mireasmă dulce!

Și multe alte frumuseți cunoscute, văzute, simțite, …

„De ce oare omul nu are antene speciale să simtă că, de la un moment încolo, degeaba merge mai departe? Că a ajuns la destinație. Restul e o fugă fără sens şi o pierdere de timp.”

Oare de ce omul nu poate fi sincer cu sine?

Sinceritatea. Dar ce este ea? Cum este? De ce omul o ignoră?

„Sinceritatea e un afrodiziac pârjolitor. Uneori mortal. … Pentru că prea mult adevăr poate excita, dar și fragiliza. Sau ucide.

„Ce dramă trăieşte o femeie când nu-i iubită ani la rând. Ce dezastru poate provoca ea însăşi când e iubită din nou, dar nu mai crede în iubire! În niciun fel de iubire. Darămite în una ca în poveşti. E prea târziu. Dureros de târziu. Un regret ca un suspin interzis”.

Se spune că „Dacă o iubire nu se naște clandestin, ea nu poate deveni o iubire profundă.” (Sacha Guitry)

Crezând că „Toate iubirile dispar într-o zi. Şi cele de vară, şi cele de iarnă. Şi cele declarate înflăcărat, şi cele tainice”, Adriana a plecat. Și-a închis sufletul, întorcând fila sentimentului pur și frumos recent descoperit. Și… ce a urmat?

Toată lumea ştie că orice trandafir înflorit, oricât de splendid ar fi, dacă e tăiat de la sursă, moare în câteva zile. Or, eu am fost tăiată. Singură m-am tăiat, cu propria-mi mână. Aşteptam sfârşitul. Şi nu doar al frumuseții mele, descoperită prea târziu.”

Ce nedrept şi prostesc e că oamenii se hotărăsc să trăiască un pic pentru sine numai după ce au suferit o criză, o dezamăgire cumplită, o durere sau, mai rău, numai după ce au lucrat o viață întreagă şi au ajuns bătrâni, sleiți de puteri şi de sănătate.”

Viața. Timpul. Depărtarea.

Viața este darul pe care omul îl primește la naștere, pentru a se bucura de timpul care îi este destinat să îl pășească pe pământ.
Timpul este factorul ce „lucrează” în defavoarea omului cu fiecare clipă ce trece în inacțiune.
Depărtarea de locul unde te simți ca acasă, departe de omul drag, de aroma plăcută, de marea unică – este durerea sufletului omenesc.

dar,

„Nebănuite sunt piruetele destinului”.

Regina nopții” este romanul pe care…

❤ cu drag îl poți citi pe malul mării uitându-te cum răsare și/sau apune soarele sărutând mereu blând și mereu diferit frumoasa mare;
❤ îl poți lectura la lumina și căldura unui șemineu pe un timp mai răcoros fiind transportat, automat, în Grecia caldă cu multe flori frumoase, arome îmbietoare și tradiții deosebite;
❤ îl poți savura cu drag și pe un timp ploios, învelindu-te ușor într-o plapumă și servind o cafea cu preferatele clătite;
❤ îl poți devora într-un leagăn în aer liber adulmecând parfumul florilor din preajmă.

Dar când și unde vă veți lăsa prinși în mrejile aromei acestei fermecătoare „orhidei” ce înflorește doar noaptea, decideți voi.

„Regina nopții” – povestea cu o frumoasă aromă de orhidee și o briză ușoară de mare.

„Un scriitor e ca Diavolul. Scriitorul fură timpul cititorului. Chiar dacă ultimul zăbovește o singură oră în cartea lui, în ora ceea cititorul i-a aparținut cu trup și suflet. Diavolul nu se joacă cu secundele sau minutele, cât ai răsfoi o carte. El vrea mai mult. El vrea ore, zile, luni. El este nesățios, el vrea să-și deposedeze cititorul de cât mai mult timp. Hrana Diavolului este timpul omului. De asta a învățat cum să-l ispitească cu cuvântul. Diavolul scrie al naibii de bine.Nu-și lasă cititorul până când nu-i termină cartea. Cu plăcere, cu încântare și nesilit de nimeni. Altfel nu merge. Timpul oferit Diavolului e validat numai dacă e cedat cu plăcere de om. Diavolul adoră femeile. Ele citesc mult. Ele caută cărți. Ele vorbesc despre cărți. Cu plăcere, cu voluptate, cu patimă.”

Frumos a spus Lilia Calancea

Cartea o puteți cumpăra făcând clic pe oricare poză din articol .

Ce cărți a mai scris autoarea Lilia Calancea și despre ce sunt ele puteți afla făcând clic mai jos pe denumirea operei interesate.

❤ „Sub constelația Lyrei” (în curând)

„Bocete de nuntă”

❤ Lectură plăcută! ❤

În articol, cu acordul autoarei, sunt prezentate poze și din arhiva sa personală.

Publicitate