Marina Costa – „Drumuri și doruri”

„Sunt omul-puzzle
făcut dintr-un mozaic de piese multicolore” *
și
Las moștenire
un teanc de cărți
și un teanc de bugete aprobate:
atât a fost trecerea mea prin lume.”**

Marina Costa – autoare multor volume de proză și vers pe care am descoperit-o (pentru mine) citindu-i câteva rânduri scrise și plasate pe pagina sa de autor. Erau versuri. Frumoase versuri.
„Iubesc marea,…
Iubesc pădurea,…
Iubesc cerul,…
Iubesc pământul,…
Iubirea e religia ce-o predic
și în care cred.
Iubesc tot ce există pe lume.
Nu știu să urăsc. Iubesc.”***

Despre sine scriitoarea spune: „M-am apucat să scriu de când am învățat să scriu. Mama spune că făceam povești împreună cu ea încă dinainte să merg la școală. Aveam destule jucării, totuși jocul cu cuvintele mă pasiona. Am găsit, pe la 14 ani, la zugrăvit, o agendă pe care scrisesem în iarna clasei întâi o poveste de vreo trei sferturi de pagină (mult, pentru vârsta aceea!) despre o vrăjitoare care a zburat deasupra unui om și l-a transformat în iepure”.

Prima carte semnată de Marina Costa pe care eu am citit-o este „Drumuri și doruri”. În acest volum sunt alese poezii pe care autoarea le-a scris cu drag de-a lungul zecilor de ani.

Salutare, stimată Marina. Îmi face plăcerea să ne revedem.

Si mie imi face placere, Naty. Esti un om deosebit!

„Drumuri și doruri” – spune-ne, te rog, ce simbolizează pentru tine fiecare dintre cuvinte?

Orice om are doruri în suflet, mărturisite sau nu, încă din copilărie. Uneori, acestea cresc până a se transforma în vers. Cât despre drumuri, acestea m-au fascinat dintotdeauna. Nu știu ce strămoș explorator oi fi avut, în negura vremurilor, de îmi curge dorul de ducă prin vene. Nu îmi doresc bogăție, ci călătorii. Să văd, să cunosc, să trăiesc. Într-o anumită parte a vieții, am avut parte de drumuri. Pe urmă, a trebuit să mă cumințesc…

Când ai simțit nevoia/dorința de a-ți exprima gândurile prin vers?

Cred că prima poezie am scris-o prin clasa a treia, ceva de primăvară.

Dedicațiile speciale din acest volum. Care este prima poezie dedicată mamei și care este prima cu dedicație soțului iubit?

„Înger păzitor” este prima pentru mama, scrisă pe la 15 -16 ani, și „Jurământul de credință” pentru soțul meu, scrisă înaintea logodnei, deci la 32 de ani.

Marea, corăbiile, pirații, sirenele,… Este multă tematică marină. De unde este această dragoste pentru mare și tot ce ține de ea?

Nu sunt sigură. Poate, din fire. Eu zic că mi se trage de la vârsta de 5 ani, când mama îmi citea „Toate pânzele sus”, de Radu Tudoran, devenită apoi cartea de căpătâi a copilăriei mele.

Poezia sau partea ta preferată din această carte, sau din fiecare parte a ei. Care este ea (sunt ele)?

Mi-e greu să le aleg, totuși aș spune „Iubesc” pentru Drumuri, scrisă pe la 14 ani, și „Moștenire”, dintre Doruri, scrisă pe la 45.

Lucrul asupra volumului. Cât timp ți-a luat până la editarea cărții?

La editarea volumului am lucrat câteva luni, răsfoind caiete vechi și alegând din ele poeziile care meritau publicate, să le transcriu pe calculator. Știu, este un volum mic, însă cuprinde poezii scrise de-a lungul a aproximativ 35 de ani, dacă nu 40.

Ai și un mesaj pentru cititori?

Se spune peste tot că poezia nu se vinde. Poate așa este. Dar citiți poezie, găsiți genul și autorii cu care să vă rezoneze sufletul, și hrăniți-vă sufletul cu poezie!

Eu îți mulțumesc mult, dragă Marina pentru timpul acordat acestei discuții frumoase. A fost o plăcere.

Motto-urile Marinei , căci sunt două, sună așa:

„Ce nu te omoară, te face mai puternic” și „Don’t worry, be happy!”

Cărți scrise de Marina Costa:

„Drumuri și doruri”
„Pribegii mărilor”
❤ „Vieți în vâltoare”

„Prietenii dreptății”
❤ „Echipajul”
❤ „Soarta mercenarului și alte destine”

❤ „Farmecul mării”
❤ „Alte vâltori ale vieții”
❤ „Ocrotiți de sirene”
❤ „A doua cursă”

Volumele pe care eu deja le-am citit au denumirea subliniată. Făcând clic pe denumire veți fi redirecționat spre recenzia propriu zisă.

Alte curiozități despre scriitoarea Marina Costa puteți afla făcând clic pe numele dumneaei scris în artcicol.
Recenzia cărții „Drumuri și doruri” o puteți citi făcând clic pe oricare denumire completă a cărții din articol, dar unde puteți găsi cartea aflați făcând clic pe oricare poză din articol.

Am vrut să prind viața
Am vrut să prind speranța…
Am vrut să prind bucuria…
Am vrut să prind norocul…

Am vrut să prind moartea…
Am vrut să prind destinul,
să-mi dea socoteală la toate aceastea,
dar cine a văzut oare soarta
dând socoteala cuiva?”****

*     Marina Costa
**  Marina Costa
*** Marina Costa
****Marina Costa
În articol sunt prezentate poze din arhiva personală a scriitoarei (cu acordul acesteia).

Un comentariu

  1. Marina Costa spune:

    A republicat asta pe Marina Costa și a comentat:
    Am facut eu ceva bun in viata, de ma numar printre preferatele Nataliei! Inca un interviu, referitor la volumul de versuri Drumuri si doruri!

    Apreciat de 1 persoană

Comentariile sunt închise