Haideți să ne cunoaștem!

1 ❤ 10 momente importante din viața mea

M-am născut… în Târgu Mureș într-o noapte călduroasă de iulie a anului 1968. Deși locuia în București, mama a ținut ca acest important eveniment să se petreacă în orașul copilăriei ei, alături de familie. Bunică-mea a fost capul familiei iar ea a considerat că Târgu Mureșul este un loc care prezintă mai multă încredere decât Bucureștiul când e vorba de un lucru serios. Și eu cred, astăzi, la fel.
Frați/surori… din păcate, nu… Deși mi-am dorit foarte mult să am frați sau surori.
În copilărie mă vedeam… astronaut! Deși, când eram mic, susțineam că am amintiri de la transmisia televizată a aselenizării, doar ce împlinisem un an, acum nu mai pot să susțin asta. Apoi a urmat firesc să îmi doresc să fiu pompier, milițian și evident securist… Nu râde, apăruseră în acea perioadă niște cărți de-ale lui Haralamb Zincă și niște filme din astea propagandistice în care personajul brav, drept și neînfricat era securistul cel bun iar șarpele din sân, dușmanul și omul care otrăvea fântânile era spionul imperialist. Țin minte unul dintre aceste filme în care eroul principal, jucat de Florin Piersic, era torturat de niște făpturi hidoase care dorea să fure secretele patriei…
Zi și tu, cu ce se ocupau imperialiștii? Voiau pesemne să fure secretul CAP-urilor sau rețeta nechezolului. Pentru cei mai tineri, nechezolul era un substitut de cafea realizat din orz, parcă. Oricum era o porcărie.
Din momentul în care am mers la școală nu m-am mai văzut în nici un fel. De fapt, visul meu secret din ultima bancă, am fost întotdeauna cel mai înalt din clasă, era să vină peste noi o vacanță veșnică.
Obiectul preferat la școală era… sportul, evident. Am făcut volei și fotbal apoi m-am oprit la handbal.
Dacă la istorie și geografie mă mai scoteam cu lecturile de acasă, la restul eram cam praf. Uram orele de lucru manual și credeam că traforajul și lipitul sârmelor cu letconul erau niște blesteme pe care trebuia să le suport pentru păcatele mele din altă viață.
Ghidușia rămasă în memorie este …(la ce vârstă)… Ți-am spus că îmi plăcea să citesc dar la Târgu Mureș, când eram la bunica, nu prea aveam ce. Așa că am fost obligat să citesc în maghiară, ai mei erau cu toții din partea mamei unguri ardeleni, și pentru că eram însetat de slova neaoșă m-am apucat de furat ziarele vecinilor din căsuțele lor poștale. Ziarele ,,Sportul”, ,,România Liberă” și ,,Flacăra” puteau fi citite dacă săreai peste primele două-trei pagini dedicate Conducătorului iubit. La început, am zis că le citesc și le pun înapoi ceea ce și făceam dar, după ce m-am speriat de câteva ori auzind ușa de la lift deschizându-se brusc în timp ce eu citeam cu sufletul la gură, nu am mai făcut-o. Era mult mai bine să le răsfoiesc prin cine știe ce cotlon fără să am emoții și fără să risc să fiu văzut cu ele. Chiar dacă în curând toate căsuțele au fost dotate cu lacăte ziarele au continuat să dispară pentru că nici un ziar împăturit în două sau în patru, că în mai multe nu se putea, nu făcea față unor degete lungi de handbalist. Cred că aveam în jur de 12-13 ani când am descoperit presa centrală.
Prima dragoste… la mine a venit odată cu iubirea de ziare. Eram în clasa a VI-a când m-am îndrăgostit de o colega. Culmea e că îi știu numele și astăzi. O chema Claudia Croitoru și stătea la etajul 4 pe strada Bartok Bela numărul 4. Mă durea gâtul de cât priveam în sus la balconul acela așteptând să fur o imagine cu iubirea vieții mele. Așa aveam eu impresia, atunci. Într-o zi m-a prins taică-său care coborâse cu gunoiul cum mă holbam la geamurile lui și m-a luat la rost. Mi-a fost atât de rușine că odată cu mine a făcut pași de la locul faptei și prima mea iubire. Dar sentimentul a fost sublim, atâta cât a fost.
După aia, odată ce am mai trăit și alte experiențe, mi-am dat seama că toate sunt la fel. La situații, mă refeream…
Autorul care m-a făcut să visez este… Primul dintre ei care se califică la această categorie, fără nici o urmă de îndoială, a fost Jules Verne. Apoi a fost Karl May, Dumas bătrânul, Michel Zevaco cu a sa poveste de dragoste dintre Pardallian și Fausta, Jack London, Stephen King, Sven Hassel și tot așa mai departe. În definitiv, sunt scriitorii generațiilor secolului XX iar eu mă aflam și eu pe acolo.
Cartea mea preferată este…

Nu poți să ai o singură carte preferată. Am o sumedenie și mi-e greu să-ți spun care mi-a plăcut mai mult. Îl ador pe Peter Mayle pentru povestirile lui din Provence. Îmi place la nebunie șolticăreala cu care Costică Argetoianu își descrie epoca și își justifică potlogăriile. Am citit de-am spart Mika Waltari, Zafon, Kennedy O’Toole, Djuvara, Norman Mailer, Iris Murdoch sau Robert Graves. Sau pe alții pe care nu îi  țin minte acum. Se spune despre un cititor că înainte de a muri el poate trăi mii de vieți spre deosebire de cei care nu au curiozități de acest gen și care se complac în propria și plicticoasa lor viață. Asta cred că e cheia în care trebuie citită apropierea de carte.
M-am apucat să scriu… Până la 41 de ani am fost mut ca o lebădă. Din punct de vedere scriitoricesc mă refer. Eram un mare povestitor și lumea, cei care considerau că trebui să mă perie, îmi sugerau să mă apuc de scris. Când am făcut-o, într-un moment de rătăcire, am înțeles rapid că era o greșeală. Când am întins primele mele coli scrise celor care mă îndemnaseră la așa ceva am citit în ochii lor spaima și groaza pentru situația în care ei singuri se puseseră neștiind să-și țină gura. După o vreme m-am convins însă că era de fapt greșeala lor și nu a mea. Așa că lumea s-a ales cu un scriitor iar eu mi-am triat niște cunoștințe. 
Locuiesc… de 32 de ani în Iași și încerc și acum să mă adaptez. Încerc tot timpul să-mi spun că e doar o perioadă de probă și dacă nu fac față, pot să mă întorc oricând acasă. La Târgu Mureș.

2 ❤ Prima mea scriere este…

M-am apucat de scris într-o seară de mai în 2009 când eram mai aproape de 41 de ani decât de 40. Am scris povestirea ,,O zi de armată, o seară de Crăciun” care se referea la niște întâmplări trăite pe la 18 ani când îmi făceam datoria față de patrie prestând stagiul militar. Povestirea a apărut în 2011 în culegerea de povestiri ,,Trofeul” cu care am luat premiul de debut la Salonul Internațional de Carte de la Iași. Nici astăzi nu știu cum a ajuns la comisie dar am o bănuială că aceasta s-a produs la recomandarea domnului Alex Ștefănescu.

3 ❤ Prima mea publicație este…

După cum am spus adineaori prima mea carte apărută a fost o culegere de povestiri. Ideea de a publica mi-a fost dată de celebrul critic literar care m-a încurajat într-un mod cu totul surprinzător pentru mine. La site-ul ,,Poșta Redacției” unde am trimis primele mele povestiri răspunsurile erau de obicei caustice și extrem de fruste. Să spunem că acesta a fost primul filtru, cel hotărâtor.

Titlul vine ultimul și e cel mai greu de pus. Cel puțin pentru mine. Mă așez la calculator când simt nevoia să o fac. Chiar dacă sunt în pană de inspirație la un moment dat, statul cu ochii în foaia albă își face efectul invariabil. După cel mult zece minute țin cu greu dârlogii la povestea care tropăie și se așterne la drum. Am o relație aparte cu scrierile mele. Îmi sunt dragi, mă mândresc cu ele și îmi place să le uit.

Dacă peste cinci-șase ani le citesc cu interes și îmi dau seama că mă prinde acțiunea sunt tare mulțumit. Se numește că nu am pierdut timpul degeaba.

4 ❤ Lucrările scrise până la momentul actual sunt…

,,Trofeul” în 2011. A urmat romanul ,,Destinul Lupului Singuratic”, care a apărut în 2015.

În 2017 am debutat și în teatru cu piesa de comedie ,,Dragoste și spațiu locativ” de pe urma căreia s-a realizat o adaptare radiofonică de către Radio Iași în regia lui Ovidiu Lazăr și scenariul lui Claudiu Christescu.

,,Hotelul Amintirilor” apărută în 2018 conține 10 povestiri și schițe. Peste doi ani, adică anul acesta, volumul a fost reeditat și adăugit cu ,,Povestire de Iarnă” apărut între timp într-o revistă redactată de prietenele de la site-ul ,,Literatura pe Tocuri”.

În 2019 a urmat ,,Lumea mea, întâlnirile mele” o carte-interviu scrisă împreună cu Claudiu Christescu despre viața și realizările teatrale ale maestrului Constantin Dinulescu.

Anul acesta am terminat un nou roman, o continuare a primului, pe numele său ,,Umbra lui Raphael”. Acum este la redactare și dacă am puțin noroc va apărea în septembrie.

5 ❤ Cea mai mare provocare din viața mea…

E ca și în cazul cărților. Am avut atât de multe provocări în viață încât mi-e greu să îmi dau seama care ar fi/este cea mai mare. În general provocarea apare atunci când încerci să-ți îndeplinești visele. În mare parte mi le-am îndeplinit. Am avut și eșecuri dar nu-i nici un bai… Sunt normal să apară pentru că nu le poți avea pe toate. Dar e fain să ți le dorești. Poate cea mai serioasă provocare din viața mea a fost să fiu un tată bun pentru fiul meu. Pentru cineva care a crescut fără, să poți să te porți cu copilul tău fără să ai modelul de tată nu e un lucru ușor. Bine, nu toate modelele sunt de urmat și mulți dintre copiii cu tată nu au fost măcar pe aproape atât de norocoși cum am fost eu cu o mamă minunată.

6 ❤ Cel mai mare critic al scrierilor mele…

În general, cel mai mare critic al meu este cititorul. Evident că în cazul criticilor redactorului și colaboratorilor mei critica este constructivă. Ținând cont de critica lor pot să-mi îmbunătățesc scriitura. În cazul cititorului final însă, se schimbă calimera…

Dacă nu îi place cum scrii sau nu rezonează cu acțiunea, personajele sau ideea pe care vrei să o transmiți, e de rău. L-ai pierdut de mușteriu pentru că nu poți să mai schimbi nimic.

7 ❤ Iubitorii de carte pot procura cartea mea…

În general sunt prin librării, câte au mai rămas. Dar pot fi comandate on-line de pe site-urile editurii Lebăda Neagră, Libris, Elefant.ro sau Elefant.md.

8 ❤ Cartea cu care mă delectez acum, când am un minut liber este…

Chestia asta că nu ai timp să citești este o scuză penibilă aidoma altora prin care încercăm să ne justificăm nerealizările. În general, cei care afirmă că le plac cărțile dar nu au timp să citească ar putea greu explica de ce stau cu orele cu nasul în televizor sau la cârciumă. Nu că mersul la cârciumă ar fi rău. Și mie îmi place să pierd timpul pe acolo…

Acum citesc ,, Balcanii” de Misha Glenny.

9 ❤ Sportul și alimentația în viața mea…

Până nu a dat pandemia peste noi jucam săptămânal handbal la un club de old-boys dar de atunci încoace am rămas doar cu tenis-ul care rămâne dragostea mea de-o viață. Nici cu înotul, bicicleta sau mersul pe jos nu stau rău.

Se spune că unii trăiesc ca să mănânce și alții care mănâncă ca să trăiască. Eu sunt undeva pe la mijloc cu precizarea că îmi place enorm să gătesc. Îmi place când mâncarea mea este savurată de cei apropiați. Pentru mine senzația aceasta este mai puternică decât plăcerea de-a mânca.

10 ❤ Acum scriu…

Am început o nouă piesă de teatru în același registru de comedie bulevardieră ca și prima. Doar că aceasta este poziționată în politica locală românească și încerc să fac o trecere în revistă a ,,florei și faunei” politice care ne înconjoară. Nu că am avea careva dubii referitoare la ea. Măcar atâta satisfacție să avem, să ne amuzăm pe seama lor.

11 ❤ Personajele de sex opus…

O cunoștință care mi-a prezentat cartea a sesizat bine că eu scriu despre o lume a bărbaților. Până nu am auzit-o nici prin cap nu mi-a trecut despre așa ceva. Dar după ce am meditat un timp, i-am dat dreptate. Poate ar fi cazul să îmi lărgesc orizontul.

12 ❤ Cât de greu/ușor îmi este să trec de la lucrarea scrisă deja la una nouă?

Odată terminat un manuscris nu mă mai uit prin el cu lunile până ce nu mi se întoarce de la corectorii mei și de la redactat. Atunci mai arunc o ultimă privire și apoi adio…

Nu cred că mi-am recitit vreodată o carte care este deja tipărită.

13 ❤ Pasiunile mele sunt scrisul și…

cititul, evident. Aceste două îndeletniciri sunt la pachet iar una fără alta nu se poate. Bine, aici fac excepție politicieni care sunt la bașcă și îi apucă fiorul creației la mititica sau cei care au impresia că titlurile universitare se vânează ca mistrețul lui Țiriac.

14 ❤ Când scriu (e nevoie de liniște totală și multă concentrare /o fac cu muzica pornită /…)…

Uite că la asta nu m-am gândit niciodată. Depinde de stare. Am scris și în liniște mormântală și sub influența muzicii sau a alcoolului sau a țigărilor. Depinde ce comandă piticul care-i stăpân pe emisferele mele cerebrale.

15 ❤ Slăbiciunile mele sunt…

prietenii. Atât cei cuvântători cât și cei necuvântători. Am prieteni vechii de 35-40 de ani și nu puțini. Cred că cei mai statornici sunt prietenii mei din liceu sau facultate. După aceea, odată intrat pe treabă, apar o sumedenie de prieteni pe interes dar aceștia se pierd pe drum destul de repede. Nu poți să fii mereu util celor din jur. Câteodată mai ai și tu nevoie de ei și constați că și-au pus ardei iute pe urme.

Am o vorbă referitoare la acest gen de prieteni: ,,Unii oameni n-au să te ierte niciodată pentru cât i-ai ajutat”. Eu zic să mergem cât mai iute că am ajuns să mă autocitez și e de rău.

16 ❤ Activitatea mea poate  fi urmărită de cititori pe…

Pe blogul meu, pe Facebook-ul meu și pe site-ul editurii Lebăda Neagră.

17 ❤ Literatură asemănătoare ca stilul meu…

Mi-aș dori să scriu ca Lee Child sau Carlos Luis Zafon dar eu cred că scriu cum pot. Dacă cuiva i se pare că scrisul meu seamănă cu al altcuiva așa să fie. Numai să nu mă acuze de plagiat că atunci e de rău…

18 ❤ Opera (creația artistică) mea iubită este… scrisă de…

Că tot veni vorba de operă dar nu în sensul întrebării recunosc că sunt înnebunit după operă. Unchiul meu a sădit sămânța aceasta care s-a făcut acum ditamai copacul.

19 ❤ Dacă aș avea şansa să călătoresc în timp şi spaţiu aș vrea să merg…

În timp, cred că m-aș limita la ultima sută de ani dinaintea nașterii mele. Sunt pasionat de strămoșii mei și de istoria familiei. Și de epocă, bineînțeles. Mai jos, pe scara timpului, nu cred că m-aș aventura. S-ar putea să aflu lucruri care mi-ar da peste cap tot ceea ce știu și nu cred că ar fi bine pentru liniștea mea sufletească.

20 ❤ Dacă aș avea posibilitatea să mă întâlnesc cu vreun personaj literar, acesta ar fi… 

S-ar putea să pară cam dur dar asta ar fi cam cum ai vrea să cunoști vițelul din care ai savurat friptura de la prânz. Dacă vorbim despre personaje istorice, mai treacă-meargă dar nu am simțit niciodată că ar fi o chestie interesantă să beau o bere cu Faust sau cu un personaj din cărțile lui Hemingway.

21 ❤ O zi din viața mea…

trece al dracului de repede. Și e din ce în ce mai repede. La două zeci de ani ești nemuritor și până ai clipit vezi în oglindă că ești un boșorog care mai mult încurcă. Dacă accepți chestia asta cu seninătate, cu curiozitate chiar, poți să-ți trăiești zilele împăcat.

22 ❤ În lumea în care trăiesc îmi displace…

prostia celor din jur, televiziunea, presa care a ajuns la nivelul genunchiului broaștei, patriotismul mugit și ipocrizia habotnică. Și undeva, nu departe de asta, chelnerii care se fac că nu te văd.

23 ❤ Editura cu care colaborez este…

,,Lebăda Neagră”.

24 ❤ Cum aș motiva o persoană să se apuce de citit?

Cititul se amorsează pe circuitul intern. Dacă nu îți vine, asta e. Dacă nu ai exemple în familie, dacă nu ai o curiozitate sau o chemare pentru el e degeaba. Poți să tragi de el ca de-o mâță moartă. Poate veni și mai târziu pe parcursul vieții dar în general nu poate fi influențat.

E ca și cum ai încerca să motivezi pe cineva să fie bun fără să aibă educație și chemare pentru aceasta.

25 ❤ Planurile/viziunile mele pentru frumosul viitor sunt…

Nu sunt convins că viitorul va fi ceva foarte frumos. Cu siguranță nu pentru mine. Poate pentru alții… Dar asta nu înseamnă că nu privesc cu încredere și curiozitate spre el. Am să mă iau în gură cu el cât am să pot.

Și câteva cuvinte pentru toți iubitorii de carte…

❤ Sunteți niște norocoși! Voi puteți să mă cunoașteți pe mine, viața mea și poveștile mele pe când eu nu pot viceversa. Deși mi-aș dori. Așa că folosiți-vă avantajul și citiți-mi cărțile. E o viață în plus. ❤

❤ O discuție interesantă ❤

Eu vă mulțumesc mult, domnule Christescu, pentru timpul acordat acestui interviu și pentru împărtășirea atâtor momente frumoase din viața dumneavoastră.
Vă doresc mult succes în tot ce v-ați propus și să vă bucurați de un număr mare de oameni ce vă plac creațiile, iar noi cu drag vom urmări toate noutățile dumneavoasră literare apărute.
Să puteți culege mereu și oriunde acea inspirație necesară pentru a crea și a face lumea și omul din ea mai frumoase și mai bune.

❤ Sănătate și numai bine! ❤

Pentru a accesa mai ușor paginile Autorului puteți face clic pe oricare poză sau pe denumirea conturilor din articol.
Cărțile le puteți comanda făcând clic pe site-urile indicate mai sus.

În articol sunt prezentate poze din arhiva personală a scriitorului (cu acordul acestuia).